Lucruri bune pentru oamenii răi

Oare merită oamenii răi lucruri bune? Când am văzut pentru prima oară această poză, mi-am spus că are dreptate până în pânzele albe. Tradusă, cuvintele ei exprimă următorul lucru: ”Nu regret lucrurile greșite pe care le-am făcut. Regret lucrurile bune pe care le-am făcut pentru oamenii nepotriviți.”

Așadar, să nu regretăm greșelile făcute, dar să regretăm lucrurile bune făcute pentru oamenii care nu merită. De ce? Dacă anul trecut pe vremea aceasta aș fi băgat mâna în foc că așa este, percepția mea s-a schimbat nițel și cred în faptul că nu trebuie să regretăm decât lucrurile pe care le-am făcut greșit și care au avut repercursiuni și asupra celor din jurul nostru.

Ca să fiu mai explicită voi da două exemple. Nu-s din viața personală, dar sunt destul de grăitoare. Dacă facem un lucru rău, spre exemplu evităm să spunem adevărul pe care-l știm și pe care l-am văzut cu proprii ochi în momentul în care alte două persoane se ceartă pe motiv că nu e treaba noastră, nu facem decât să lăsăm răul și ura să se instaleze între persoanele respective. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai abjecte trăsături ale omului: indiferența și frica de a-ți asuma ceea ce faci, spui sau știi.

Dacă facem un lucru bun pentru cineva care ne va demonstra ulterior că nu merită ajutorul nostru, nu cred că avem de ce să regretăm faptul că am ajutat chiar și o persoană care nu apreciază munca noastră. Văd acest lucru ca pe un rising above, adică îi arăți că vrei să-l ajuți să evolueze și speri că se va deștepta… cândva.

Nu mi-a părut niciodată rău când am muncit la un material sau la o temă pe care ulterior am împărțit-o cu colegii mai leneși. În fond, eu sunt cea care a avut de câștigat, iar ei mai puțin. Poate că eu mi-am investit timpul într-o temă aiurea, iar ei s-au distrat, dar nu mi-a părut rău. Party hard nu sunt atât de des, dar când e cazul mă descurc binișor. 😀

Unul dintre principiile după care mă ghidez în viața de zi cu zi este să nu regret nici o decizie pe care am luat-o. Dacă este corectă, mă felicit în sinea mea și îmi cresc încrederea cu un 1 micron. Dacă este o decizie proastă, neinspirată îmi dau două palme mintale, analizez cum era mai bine și țin minte pentru data viitoare. Regret doar greșelile pe care le-am făcut și care au provocat o oarecare suferință altor persoane.

Nu pot decât să mă bucur când cineva crește, iar eu știu că am contribuit fie doar și cu un singur cuvânt. Așadar nu, nu regret lucrurile bune pe care le-am făcut pentru oamenii nepotriviți și nu, nici nu aștept mulțumiri pentru ceea ce fac. O iau ca pe un voluntariat care mă ajută și pe mine să cresc și să devin un pic mai bună decât am fost ieri.

Plus că și oamenii răi merită lucruri bune, pentru că răutatea vine fie din lipsă de educație, fie din suferință. Depinde cum o privești 🙂