⏰ Când te măriți? Cutumele unei societății care ne înrăiește

Acest text NU este despre mine. Este despre toate fetele și femeile care cred că au dreptul să ceară ceva mai mult de la viață. 

Dacă ești femeie, ai între 20 și 30 de ani, mai mult spre 30 decât spre 20, ai terminat școala, ai un loc de muncă și o relație stabilă cu un tip treabă, ghici ce întrebare te bântuie.

Aceasta apare cu orice ocazie, la fiecare sărbătoare, de fiecare dată când îți vezi rudele, bunicii, părinții chiar. E necruțătoare, îți definește soarta, te urmărește ca un țânțar într-o noapte enervant de caldă de vară. E ca unghia aia care se rupe când ți-e lumea mai dragă. Sau ca ploaia într-o zi în care tocmai ți-ai făcut bucle.

Tu când te măriți?

Și gata. Nu contează că ești femeie tânără, proaspăt absolvent de medicină, drept sau că te ocupi cu orice altceva. Este complet irelevant ce ai realizat, cum ești tu ca om, ce îți dorești de la viață. Faptul că stai cu un bărbat fără să te măriți cu el, deja e o problemă. Suntem în 2021 și căsătoria încă definește o femeie. S-ar putea chiar să ți se spună că dacă stai cu el, se va plictisi de tine, nu te va mai cere de nevastă și atunci ce te faci? Știai că femeile îmbătrânesc mai devreme decât bărbații? Unde mai găsești tu unul la 30 și ceva de ani, dacă tu îți mănânci tinerețea cu unul care nu te vrea, doar te folosește?

Stai puțin! Dar ce cred eu, femeia asta mai mult spre 30 decât spre 20 nu contează? Poate el m-a cerut, dar eu nu sunt pregătită încă? Poate că am decis împreună să așteptăm sau poate nici măcar nu am vorbit despre acest lucru. Până la urmă este fix problema fiecărui cuplu dacă și când vor decide să își oficieze relația. Nu ar trebui să fie grija nimănui.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Căsătoria și formarea unei familii mi se par ceva firesc, ceva ce îmi doresc. Mă bucur pentru toate femeile care sunt deja căsătorite, sunt mame și au ”bifat” această bulină de pe check listul societății. Au făcut-o pentru că și-au dorit și au simțit că este momentul. Sau cel puțin așa îmi place să cred.

Scurtă pauză de lectură direct pe Libris.ro

Ce mă scoate din minți este ideea că te definește un act, legătura cu un bărbat.

Nu ești femeie până nu ești căsătorită. Aiurea! Bărbații pot fi burlaci liniștiți toată viața. Pe ei nu-i presează nimeni. Lor nu li se minimalizează realizările. Ba din contră. Nu de multe ori am auzit vorbindu-se despre un bărbat singur că n-a avut noroc, săracul. Sau dacă e divorțat: ”Bine că l-a părăsit și nebuna aia, că mult rău îi făcea”. Nu intru acum în detaliile unei relații, însă presupun că e de la sine înțeles.

Aici suntem. Nu vorbim despre educație sexuală, că e păcat și încurajăm tinerii să facă sex. Violența domestică este tabu, că dacă a vrut bărbat, acum să înghită bătaie până să se sature. Dacă se gândește ea să divorțeze, vai, mamă ce rușine! 

Partea cea mai tristă este că noi, fetele, suntem crescute cu gândul că TREBUIE să ne căsătorim. Face parte din fișa postului, cum ar veni. Iar dacă se întâmplă ceva pe parcurs și nu ajungem să bifăm această realizare, începem să ne gândim că ceva nu este în regulă cu noi. Apar tot felul de complexe și frustrări care nu își au rostul. Dacă ești mare, ai terminat școala, ai un job, urmează să te măriți. Iar dacă nu o faci, nu ești bună de nimic.

Oma, care acum are aproape 93 de ani, s-a măritat cu dispensă în 1949.

Viitorul soț, bucureștean din familie bună pe care l-a cunoscut la un botez, cu rădăcini nesănătoase pentru partid, a fost repartizat la Timișoara. Însă cum să stea în casa viitoarei soții, că vai mamă, ce vor spune vecinii? Așa că, la abia 19 ani, pe 25 august 1949, Oma se mărita la sfat, la numai 3 zile după ce își revăzuse tânărul cavaler pentru a doua oară.

Să zicem că erau alte vremuri. Că mentalitatea era alta, că oamenii se bazau mai mult pe familie, iar femeile chiar aveau șanse mici de a supraviețui fără un bărbat.

Însă în 2021, întrebarea Tu când te măriți? adresată unei femei pe picioarele  ei, mi se pare puțin deplasată.

Și nu are rost să o precizez pe următoarea – Dar copil pe când? Sunt lucruri atât de intime, încât aproape că îmi e rușine că simt nevoia să scriu despre ele. Și nu este aici vorba despre o vulpe care zice că strugurii-s acri că nu ajunge la ei. Este efectiv realitatea și așteptările pe care societatea le are de la fete.

Nu în ultimul rând, nu vreau să exclud femeile care muncesc pe rupte, însă n-au gând de bărbat sau de familie. Că nu simt, n-au chef și până la urmă nici nu contează. Alea sunt de obicei scorpiile intangibile în ochii societății, care nu-s capabile de nimic decât de muncă. Ceea ce aparent este ceva dezagreabil în ochii prea multor oameni.

Și știți ce este, de fapt, cel mai rău în toată povestea?

Acest Tu când te măriți? preocupă doar o parte dintre oameni. Că noi, femeile, ne sabotăm între noi. Foarte rar vei auzi această întrebare din gura unui bărbat. De cele mai multe ori, întrebarea va veni din partea altei femei. Așteptările, judecățile și presiunea sunt emise tot de femei. Practic, este ca și cum ne-am tăia singure craca de sub picioare. Ne devalorizăm între noi de parcă altceva nu ar conta. La începutul secolului XX, suffragettele luptau pentru dreptul de vot al femeilor. 100 de ani mai târziu luptăm pentru salarii egale și pentru schimbarea unei mentalități înrădăcinată de milenii.

Fetelor, femeilor, eu cred că este perfect în regulă să decideți dacă sunteți sau nu pregătite să vă căsătoriți.

Susțin și am susținut mereu că femeile au nevoie și pot să fie independente. Femeile pot fi suficient de pretențioase încât să își aleagă cel mai potrivit partener de viață, un bărbat care le respectă, le încurajează și cu care lucrează ca într-o echipă. Pentru că astăzi, sunt prea puține femei care își permit și își doresc să fie casnice. Până la urmă despre asta e vorba: să ai dreptul să alegi ce să faci cu propria viață fără ca societatea să te eticheteze din perspectiva legăturii cu un bărbat.

Cred că viața e prea complicată în sine pentru e ne ghida după astfel de cutume. Și orice ar fi, e mult mai ușor să împarți totul la doi, însă contează enorm cine e acel doi.

Când te măriți, căsătoria și întemeierea unei familii vine la pachet cu responsabilitate și cu o promisiune

Pentru că, din punctul meu de vedere, căsătoria și întemeierea unei familii vin la pachet cu responsabilitate și cu o promisiune pe care o faci atât ție, cât și omului de lângă tine. E ceva care vrei să dureze toată viața, cuvântul pe care îl dai în fața familiei, a prietenilor și în fața lui Dumnezeu. Este ceva sacru, intim, care te schimbă pentru totdeauna. Poate că de mult ori căsătoriile se destramă atât de ușor pentru că oamenii nu văd profunzimea și însemnătatea acestui legământ. E un risc pe care ai nevoie ți-l asumi, dar cu cât e mai puțin pripit, cu atât drumul poate fi mai ușor.

Iar dacă vei cârcoti la acest articol, să știi că mie îmi place să gătesc pentru omul meu și să îl aștept cu masa pusă când vine de la muncă. Nu simt că sunt cu nimic mai prejos dacă fac curat și pun haine la spălat. Știi de ce? Pentru că omul meu îmi pune pachețel când sunt în ture de noapte, vine să-mi aducă orice am nevoie, chiar dacă tocmai a ieșit după o gardă de 30 ore +,  face curat când nu sunt acasă și mă așteaptă cu mâncarea caldă dacă ajunge el mai devreme.

Nu știu cum e la tine, dar noi ne alegem unul pe altul în fiecare zi și când e bine, dar și când e mai puțin bine. Asta facem de aproape 4 ani și nu avem nici un act, pentru că până la urmă despre asta ar trebui să fie o relație sănătoasă între un bărbat și o femeie. A-l alege pe cel de lângă tine în fiecare zi, oricât de greu ar fi cu sau fără hârtie. Așa că, dragă societate, relaxează-te cu aceste cutume și această mentalitate. Nu ajută pe nimeni să devină cu adevărat un om mai bun.

Înainte să întrebi altă femeie, dar tu când te măriți?, i-ați câteva minute și urmărește următorul video:

Să ne recitim cu bine! 🌺