Mai am puțin și termin de citit Cântecul Păsărilor (S. Faulks). De abia aștept să vă povestesc despre acest roman, pentru că a răscolit în mine o grămadă de sentimente. Unul dintre ele este acel de nostalgie, mai exact nostalgia de a ține un jurnal.

De-a lungul anilor am adunat un teanc de caiete în care am scris diferite lucruri specifice vârstei. Primul jurnal datează din 2007, adică de pe vremea când aveam 12 ani. Râd cu poftă de fiecare dată când îl citesc pentru că îmi amintește cât de naivă eram.

Lucrurile au evoluat la caiete pline cu versuri și citate. Îmi amintesc cum stăteam ore în șir și copiam versurile melodiilor preferate, uneori le traduceam, alte ori le fredonam. Vecinii mă urăsc și acum pentru asta 😀

Apoi, am început să scriu episoade din viața mea, trăiri pe care le aveam. Descriam oameni și locuri, întâmplări și inventam diverse. Imprimam conversații cu diverse persoane importante pentru mine. Pur și simplu nu voiam să pierd nici o amintire, nici un cuvânt.

De o vreme încoace am pierdut această dorință. Să tot fie mai bine de un an de când nu mai țin cont nici de momente, nici de cuvinte. Parcă refuz să le memorez. Uit repede clipele abia trecute și mi se par prea mărunte gesturile pe care le fac eu sau care oamenii le fac pentru mine.

Sunt într-o fază din aia în care vreau să fac cât mai multe lucruri, cât mai bine, cât mai repede, să mă bucur pe furiș de ele și să mă apuc de altele. Mă afund în orice altceva în afară de gânduri și de visuri.

Și uite așa, astăzi am constat că am uitat cum este să visezi. Adică să fii genul ăla de om care se-ntreabă ”cum ar fi…”. Da, recunosc că m-a ajutat un pic melodia lui Randi, dar numai un pic. Restul a venit de la sine. Și când simt că lumea mea nu mai are rădăcini, mă întorc la jurnale și îmi amintesc de ceea ce contează cu adevărat pentru mine – visurile. Jurnalele reprezintă visurile mele.

Cuvintele înseamnă visuri. Înseamnă libertate. Atâta timp cât poți visa, poți face. Așa mi-au spus. Așa vreau să fac. Vreau să visez și să fac. Atât.

Voi visați? 🙂