Hainele evoluează

Am descoperit pe facebook acest video (îl puteți vedea mai jos) și mi s-a părut foarte simpatic. M-a făcut să mă gândesc la tot ce știu eu despre deceniul respectiv. Cumva moda a reușit să cuprindă în tainele ei condiția umană și să reflecte ajunsurile sau neajunsurile deceniului cu pricina.

1915 – femeile începeau să-și simplifice ținutele. Dacă în secolul al XIX-lea purtau rochii largi, grele, dar frumoase, începutul de secol al XX-lea a adus un plus de ușurință în îmbrăcăminte. Îmi amintesc descrierile din cărțile pe care le-am citit din timpul Primului Război Mondial. Nu era tocmai comod să dezbraci o femei din spusele autorilor, însă tocmai aici era șmecheria.

1925 – lumea deja se învârtea în jurul anilor de aur, iar femeile începeau să-și arate gleznele și mâinile. Din această perioadă îmi plac coafurile, deși în ziua de astăzi nu cred că sunt potrivite deloc pentru secolul vitezei.

1935 – deceniul premergător celui de-al Doilea Război Mondial. Rochiile erau încă peste genunchi. Nelipsitele mânuși exprimau eleganță și rafinament, completându-se cu nuanțele pastel ale rochiilor. Doamnele începeau să se deschidă și să-și arate frumusețea altfel. Da, îmi place această modă, dar și mai mult îmi place ceea ce urmează.

1945 – am devenit destul de practice, pentru că așa am fost obligate. E ceea ce mi-a spus Oma mea. Adevărul este că, deși fustele sau rochiile lungi sunt elegante și exprimă o oarecare timiditate, deja în 1945 femeile aveau nevoie să fie practice și cât mai simplu îmbrăcate. Bine, nu poți spune că ținuta de atunci era baș simplă, însă oricum piesele îmbrăcate și-au redus din greutate și din complicații.

1955 – relansează cumva moda anilor ’25, dar din nou ceva mai pragmatic. Se vede o oarecare ascensiune socială și economică, deși țările sufereau încă de pe urma catastrofelor războiului. Lumea era în reconstrucție și în debut de comunism. Cu toate acestea, moda nu s-a dezis sau cel puțin asta pricep eu din filmulețul de mai jos.

1965 – anul în care s-a născut tata. Nu știu dacă în România se aplica trendul, dar știu sigur că mamei i-ar plăcea foarte mult rochia roz și pantofii. Pe mine nu mă încântă prea tare. Nu mi se pare că exprimă cine știe ce feminitate și gingășie. Mai degrabă îmi inspiră o ascensiune a feminismului și a puterii feminine. În țările libere, să ne înțelegem. Dar îmi place mult de tot machiajul simplu, destul de natural. Cred că are ca scop scoaterea în evidență a frumuseții naturale.

1975 – deceniul acesta nu-mi place deloc. Singurul plus pe care i l-aș atribui ar fi acela că femeia a început să se îmbrace practic și atât. Îndrăzneala de a purta pantaloni a fost un salt uriaș care a egalizat într-o mai mare măsura femeia și bărbatul. Cu toate acestea, eu-s de părere că nici nu trebuie ca femeile să fie egale bărbaților în adevăratul sens. Acest lucru ar însemna să ne apucăm să facem anumite lucruri care nu ne caracterizează absolut deloc, deși le facem uneori, pentru că nu avem încotro – cum ar fi mers cu mașina la mecanic, zugrăvitul, căratul diverselor obiecte grele și mari.

1985 – urmează rebeliunea omenirii. Anii ’80 nu doar că a întors trecutul cu susul în jos, ci sunt considerați și astăzi un nod important al evoluției. Numeroasele invenții cum ar fi telefonul mobil, cubul rubik, muzica au trezit în om o dorință de a-și depăși limitele cunoscute până atunci. Sigur, aici a contribuit și Louis Neil Armstrong în 1969 când a călcat pe lună. Toate aceste momente au făcut ca acest deceniu să apese butonul de start al modernității pe care o cunoaștem azi. Nu mă pasionează aproape deloc moda acestor ani și totuși nu este deloc de neglijat.

1995 – anul în care m-am născut eu. Rochii scurte ”asezonate” cu bocanci. Culori închise. Lumea modernă nu mai respecta nici o regulă din trecut. Gata cu comunismul, gata cu nebuniile excentrice, să înceapă cu adevărat rebeliunea. Me gusta. 😀

2005 – blex! Fără supărare! Am urât și atunci, deși avem doar 10 ani, îl urăsc și acum – acel material lucios, ce-mi pare că se potrivește cel mai bine rochițelor de noapte sau lenjeriei intime, nici de cum ca și maieu de purtat la vedere. Mă înțelegeți ce vreau să zic. Îmi amintesc frenezia cu care lumea dădea iama în magazine să-și cumpere așa ceva. Mama are o groază de cămăși din acest materiale (cred că e mătase sintetică), ba chiar îmi cumpărase și mie la un moment dat așa ceva. N-am purtat-o niciodată. O am în dulap. Chiar aș putea să o donez.

2015 – moda pe care o știm cu toții azi. Tătă lumea-i feșăn. Cu toate acestea, nu poți să nu apreciezi, ca femeie, simplitatea și pragmatismul hainelor din ziua de azi. Durează aproximativ 2 minute să tragi hainele pe tine și să pleci în treaba ta (exceptând machiajul, freza și răspunsul la întrebare ”cu ce mă îmbrac azi?”)

Dacă ar fi să aleg doar din punct de vedere al modei deceniul în care aș vrea să mă teleportez, aș alege fără dar și poate anul 1935 sau 1945. Mi se pare că atunci femeia era cel mai potrivit îmbrăcată, deși sunt foarte fericită și cu hainele din ziua de azi.

Nu am fost niciodată o adeptă a modei și a trendurilor. O singură dată am murit de dragul unor pantofi cu role în spate. Generația mea sigur își aduce aminte de Heelys. Încă îi am și încă mă mai plimb cu ei ocazional 😀 În rest eu și moda suntem destul de paralele. Pentru mine e important ca hainele să-mi vină mie bine, să nu mă strângă și să nu-mi fie prea largi și să se asorteze la culori. În rest Dumnezeu cu mila 🙂

Abia aștept să văd hainele din 2025, 2035, 2045 și câte decenii voi mai prinde 😀 sper ca articolul meu să-și capete un update la fiecare 10 ani de acum încolo. Dar cine știe unde și dacă va mai ajunge să supraviețuiască.

Urmăriți filmulețul de mai jos pe care l-am comentat aici. Aștept să-mi spuneți care deceniu v-a plăcut vouă cel mai mult și de ce 😀

*comentariile făcute de mine mai sus nu sunt din punct de vedere profesionist, ci amator. Ba chiar foarte amator.