În România există o percepție total greșită despre termenul de voluntar. Am întâlnit nu o dată oameni care mi-au spus că nu merită să faci nimic pe gratis pentru că îți rupi din timpul tău liber, iar timpul înseamnă bani. Eu cred că oamenii care gândesc așa sunt oameni îngrădiți, limitați. Nu spune nimeni că poți trăi fără bani, însă nu cred că banul ar trebui să fie scopul principal în viață.

Am vorbit pentru prima dată despre acest subiect atunci când am dat examenul de limbă, acum doi ani. Deși fac volutariat încă de când mă știu, nu m-am gândit să discut despre acest subiect. Pentru mine este ceva natural. Nu zic că așa trebuie să fie pentru toată lumea pentru că de cele mai multe ori am constatat că eu sunt cea defectă.

A face ceva voluntar înseamnă a rupe din timpul tău și a face un bine altcuiva. Chiar dacă voluntariatul nu-ți aduce beneficii materiale, poți învăța o grămadă de lucruri de lucruri noi, poți învăța să te organizezi și te poți chiar pregăti pentru o viitoare meserie. Sună abstract, nu-i așa?

Primul pas în acest ”doomeniu” l-am făcut când aveam doar șapte ani, împinsă de la spate de mama. Atunci am făcut cunoștință pentru prima dată cu dansul popular german. În afară de limbă, nu am nimic în comun cu acest popor. Mama m-a trimis la Hänschenklein pentru a cunoaște mai îndeaproape limba și tradițiile. Nu cred că i-a trecut prin cap acum 13 ani că Banater Rosmarein – fratele mai mare al ansamblului de copii – va deveni a doua mea familie și ”instituția” în care am crescut și am învățat să fiu un bun organizator, să am răbdare cu oamenii, să am grijă de tradiție și în care am găsit persoane cărora să le spun prieteni. În adevăratul sens al cuvântului.

Tot timpul pe care l-am investit muncind la proiecte și decontări, pregătind costume și învățând coregrafii a fost timpul meu liber pe care eu am ales să-l folosesc într-un scop educativ pentru mine. Voluntar, desigur.

Îmi amintesc de vara anului 2014 în care Alexandra cerea bloggerițelor ajutorul pentru un proiect. Era vorba despre rearanjarea unui site. Atunci am avut eu primul contact mai serios cu platforma WP și tot atunci am învățat să lucrez ordonat și atent, rearanjând peste 500 de articole. A fost…mult 😀 dar nu-mi pare rău deloc. Cu această ocazie am cunoscut-o mai bine pe Alexandra și de acolo au început colaborările – cele mai importante pentru campania NuInseamnaNU (care este pe picioare doar datorită oamenilor care s-au implicat în mod voluntar) și pentru update-ul blogului meu.

Nu mi se pare în regulă dacă cineva merge ca voluntar doar pentru diplomă. Am făcut și eu asta o dată. Recunosc. Dar nu a fost ok pentru că nici nu m-a pasionat, nici nu am avut nimic de învățat. Mi-am promis că nu voi mai repeta experiența.

A face ceva volutar înseamnă a face ceva de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient. Nu pentru că te obligă cineva, nu pentru diplomă, nu pentru că așa dă bine la CV. Dacă vreți să faceți voluntariat, faceți pentru că vă dorinți voi, iar satisfacția și recunoașterea vor veni ulterior. Garantez.

Și nimic nu se compară cu sentimentul că cineva a zâmbit pentru că tu i-ai făcut un bine. 😀