Renașterea Bănățeană publica ieri un articol despre traficul din Timișoara. Îl puteți citi aici și vă pot confirma cu mâna pe inimă că au 100% dreptate în ceea ce privește aglomerația din oraș. La cifre nu mă bag, dar oricum suntem mulți șoferi, sunt multe mașini. Nu mă voi lega de calitatea șofatului, aici ar fi o altă discuție.

Sunt șoferiță pe plaiurile timișorene de mai bine de doi ani. Vorba aceea, am crescut în mașina, iar acum șofez pe cont propriu și nu există dimineață să nu mă enervez din țșpe mii de motive. De nenumărate ori îmi propun să merg cu tramvaiul, dar niciodată nu-mi iese. Nu, nu neapărat pentru că sunt leneșă, ci pentru că mijloacele de transport în comun circulă ca naiba.

Unde locuiesc eu circulă un singur tramvai – vestitul 7, care dacă nu vine din an în paște, sigur e plin ochi. Să vă imaginați că pe un circuit de 8,4 km care – conform datelor de aici este parcurs în 47 de minute, sunt doar două vagoane care circulă la interval de 23,5 minute. Ca să ajung la facultate, care este un pic mai departe de centrul orașului, trebuie să schimb tramvaiul. Dacă am ore de la 8, înseamnă să plec de acasă la 7:05, să prin tramvaiul de aprox și 10, să ajung la 7:30 în stația unde schimb și să aștept alt tramvai sau să o iau pe jos.

Zice-se că primăvara și vara mai e cumva, că nu-i așa frig. Dar iarna mori în stație, te înghesui în tramvai și apoi o iei la pas. Sunt dimineți când mă încumet să fac acest pas – cam rare în ultimul timp, recunosc – dar de cele mai multe ori îmi e foarte greu. Și nu sunt numai eu în această situație pentru că majoritatea persoanelor care stau la periferie au cam aceeași problemă.

Mbun. Ce e de făcut? După capul meu de tânăr adult, aș spune că suplimentarea vagoanelor pentru orele de vârf pe liniile lungi pentru ca ele să circule mai des ar fi o opțiune bună. Nu, nu sunt pentru autobuze pentru că și ele poluează și încurcă traficul.

Aceasta e majora problemă  la noi – faptul că circulă foarte greu mijloacele de transport în comun. Foarte, foarte greu.

Un alt impediment este faptul că tramvaiele arată josnic. Da, avem 1 sau 2 tramvaie noi, dar restul sunt vechi, ponosite, extrem de zgomotoase (în sens rău, evident), dar totuși cât de cât curate.

Aș opta pentru bicicletă când e cald. Dar din nou deschid o discuție care-și merită rangul de articol unic pentru că da, sunt multe frustrări acumulate și pe această temă.

A, și apropo, nici la capitolul sincronizarea semafoarelor pentru șoferi nu stăm baș bine, dar aici nu mă bag.

Nu vreau să arăt spre nimeni cu degetul, pentru că sunt sigură că persoanele care se ocupă de administrarea mjloacelor de transport în comun fac tot posibilul să ușureze traficul din Timișoara, să încurajeze cetățenii să aleagă tramvaiele sau autobuzele și să elimine pe cât posibil timpul pe care călătorii îl omoară așteptând să ajungă la destinație. 🙂

Și totuși, ce e de făcut?