Cred că cel mai îngrozitor lucru care există pe această lume este să pierzi pe cineva pe care-l iubești cu adevărat. De fapt și a iubi cu adevărat este ceva relativ. În fond, ce e și iubirea asta?

Oare a iubi cu adevărat înseamnă necondiționat, înseamnă să accepți orice, să suporți orice, să faci compromisuri peste compromisuri? Eu cred că nu. Pentru mine iubirea înseamnă toate cele mai sus, asezonate cu un gram de respect și cu reciprocitate.

Cred în dragoste la prima vedere, cred în suflete pereche și iubire pe viață și toate minunile siropoase și romantice, pentru că da, așa sunt eu. Însă, deși poate părem toate la fel, pentru mine nu sunt importante gesturile mari, ieșite din comun. Pentru mine, la fel pentru care orice rac cu ascendent în balanță este important să-mi arăți că sunt importantă, că pentru tine contez. Orice gest mic contează.

Închid multe secrete în mine, mici suferințe, supărări, pentru că vreau să te iubesc și să mă iubești, însă vine ziua, când eu, cea la care te întorci mereu, îți întorc spatele, așa cum ai făcut și tu de nenumărate ori. Poți să mă judeci, poți să mă condamni, poți să-l consideri orgoliu sau răzbunare, însă îți jur că nu aș fi plecat, dacă nu m-ai fi forțat să o fac. Pentru că da, sunt sensibilă, poate prea sensibilă și sunt irascibilă și impulsivă, însă nu ți-am întors niciodată spatele. Până acum.

Și te rog, pe tine, cel care mă vei iubi, să nu faci la fel, dacă vrei să ”mă păstrezi”, pentru că îți promit și ție, că voi pleca, chiar de ar fi să plec de lângă toți cei pe care-i iubesc.

Da, este dureros să fii lăsat baltă, te simți nedreptățit, suferi, te învinovățești și învinovățești că nu ai mai primit o șansă. Încă o șansă, însă ai avut nenumărate. Faptul că ea nu a fost pentru tine așa cum tu ai fost pentru ea, nu te scuză. Nici fiecare amânare, nici fiecare ezitare. Nu ezita, pentru că ea știe că poate risca orice, chiar și pe ea însăși. Pentru că ea iubește viața mai mult decât orice pe lume și te va iubi și pe tine la fel de mult, cel care o vei iubi.

Pentru că ea nu ți-a cerut niciodată să o înțelegi, ci să o accepți, să o protejezi, să-i ștergi lacrimile, să-i alungi temerile și să o ții în brațe când doarme. Pentru că a luptat cu tine și pentru tine, iar tu, când ai simțit că e a ta, ai crezut că o poți păstra, că va rămâne a ta. Însă așa cum a câștigat bătălii cu tine și pentru tine, așa s-a și lăsat înfrântă de propria-i dorință.

Și ea știe că te va iubi mereu și tu știi că o vei iubi și că o parte din sufletul tău va fi mereu la ea, însă nu este destul. Pentru ea n-a fost, ai avut grijă să o faci să plece. Așa că acum poți să o urăști și să o vorbești de rău sau poți să ai grijă de amintirea ei, la fel cum ea va avea grijă de a ta.