Când îi mulțumești celui pe care-l iubești
 Atunci când suținem un discurs, atunci când câștigăm un premiu avem obligația să mulțumim celor care ne-au ajutat, celor care ne-au ascultat, celor care ne-au încurajat să facem ceva cu viața noastră.

Însă atunci când ești într-o relație, mulțumirile nu sunt la final, adică atunci când te desparți de cineva sau când pleci. ”Mulțumesc!” spui atunci când simți nevoia, când ești fericit și simți că ai reușit, chiar să faci și cel mai mărunt pas. Cel puțin așa sunt eu. Câteodată, spun mulțumesc încă dinainte ca cineva să mă ajute. Îi mulțumesc pentru că s-a gândit să mă ajute. Îi mulțumesc că vrea să încerce să mă ajute.

Da,  au existat și cazuri când am mulțumit cuiva anticipat, acel cineva dispărând, uitând-și intenția de a mă ajuta, lucru care nu m-a deranjat deloc. Și nu, nu sunt nebună, însă nimeni nu este obligat să facă ceva pentru mine, nime nu trebuie să facă ceva pentru mine, chiar dacă de multe ori îmi ia ceva să mă ajut singură.

Mai cred că aceasta este cheia succesului – un succes mic sau mare – să ne ajutăm singuri, pentru că doar în acest fel vom înțelege cum funcționează lucrurile. Atâta timp cât eu nu încerc să mă ajut, nu o să o facă nimeni.

Dar să revenim la mulțumiri. Niciodată nu o să reușim să ținem oamenii aproape de noi, fără a le recunoaște meritele, chiar dacă par nesemnificative. Să spui mulțumesc nu este o rușine, nu cere un efort colosal.

Uneori, ies noaptea afară, mă uit la cerul plin de stele, trag adânc aer în piept, zâmbesc și spun un mulțumesc mult mai zgomotos decât toate gândurile din capul meu.

Recunoștința poate apărea sub forme complexe, cum sunt darurile, cadourile, primele, bonusurile, chiar și reducerile, însă cel mai simplu lucru care ajunge direct la sufletul
omului, mai ales a celui pe care-l iubești, este să-i spui un mulțumesc sincer. Face mai mult decât toate lucrurile materiale pe care le poți primi.

Mulțumesc că ai avut răbdare să citești acest post. 🙂