Și cel mai dulce iad are un final
Sună siropos de optimist, însă fiecare zi în care ne trezim este o nouă șansă pentru un nou început, pentru o nouă viață, pentru un nou tu. Nu poți să faci aceleași lucruri și să te aștepți la un rezultat diferit. Nu poți să neglijezi mereu și mereu lucrurile și persoanele pe care le iubești, pentru că vine o zi când ele vor pleca.
”Cine ești și ce ai făcut cu ea?” te va întreba. Ce-ai făcut cu iubirea? Ce-ai făcut cu toate amintirile, cu toate momentele bune? Dar cu alea rele? Le-ai ascuns sub preș, așa cum ascunzi praful pe care nu-l poți aduna pe făraș cu mătura. Noroc că lumea s-a modernizat și folosește aspiratoare. Acum aspirăm praful în mașini cu motor, în saci speciali.
Dar să nu plângi atunci când zmeul tău își ia zborul. Să nu plângi, ci să faci ceva să schimbi. Să te schimbi, iar atunci când crezi că nu poți de unul singur, adu-ți aminte că tu poți. Poți orice. Cu toții putem orice. Trebuie doar să vrem. Cu adevărat. Și nu mai da vina pe alții, tu, la fel ca toți ceilalți, ești responsabil de alegerile tale.
Degeaba a fost ea cel mai dulce iad pe care l-ai cunoscut, când ea nici măcar nu a fost un iad, ci îngerul tău păzitor pe care, fără să-ți dai seama, l-ai gonit.