”Schimbă ceva”

Cochetam la un moment dat cu ideea de a avea mai multe bloguri. Evident, creierul ar rămâne tot acesta, însă vroiam să îi creez anumite pseudopode unde să scriu lucruri care poate nu se potrivesc atât de bine
aici. Momentan, am renunțat la această idee din lipsă de timp.

Abia dacă apuc să scriu aici într-atât de mult încât să fiu eu satisfăcută. Abia dacă apuc să mai schimb ceva la blogul meu, astfel încât el să nu fie atât de anost și de sec. Pentru că, deși sunt conștientă că unele texte pe care le scriu sunt jalnice și altele sunt bunicele, știu că aspectul contează. Paradoxal, nu-i așa?

Nu știu cum se face, dar lumea în care trăim este atât de amețită de ce se vede, încât uită să mai deschidă haina și să vadă ce este și pe dinăuntru. Doar dacă femeia arată foarte bine, o va dezbrăca și o va explora
– afară și înăuntru. Dacă nu, o va trimite la origini. Mă înșel? (întrebare retorică).

Citeam prima postare de pe blogul Claudiei Ieremia și mă gândeam că nu sunt singura persoană care are probleme cu timpul. Desigur, eu nu sunt o actriță și nici nu sunt atât de ocupată încât seara să pic din picioare, dar mi-ar place să fiu. Doar că momentan mă ține ceva în loc și nu cred că este vorba despre canapelele extensibilede acasă și nici despre frigul de afară. Desigur, că lăbărțatul pe canapele și cărțile bune sunt pe gustul meu, la fel cum îmi plac serialele siropoase și cănile de ciocolată caldă sau zăcutul în pat până la ore târzii, dar nu-mi permite…moda. Nu că aș fi înnebunită de vochere de 10% reducere sau chiar mai mult, nici că mor după shopping, dar job-ul meu actual este de a ”faculta” și de a descoperi cine sunt.

Chiar și scriind cuvinte goale pe pagini albe, chiar și plângând for no reason, chiar și alegând prin ploaie sau dârdâind de frig. Apropo, blogul meu este anost, așa că trebuie să o iau din loc și să fac ceva. Voi ce credeți?