Te caut

Te-am căutat. Te-am căutat într-o mare de oameni. Te-am căutat în vise. Te-am căutat în mare. Zici că eram nebună.

Nici acum nu realizez de ce. Te-am căutat și mi-am dorit să te găsesc. Am tras și cu dinții când a fost nevoie și m-am bătut până și cu mine. M-am învins pentru tine.

M-am aruncat într-un gol fără fund. E o continuă cădere liberă care se simte ca un zbor.

Te caut.

Luna mi-e martor. Mi-a văzut fericirea din suflet și lacrimile din ochi. M-a mângâiat când tu nu erai acolo și te-a vegheat în timp ce eu te căutam.

Și acum te caut, pentru că simt că nu te-am găsit. Sau poate te-am găsit. Dar tu încă mă cauți. Ce cauți de fapt?

Te-am chemat…

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
Unde ești?
*Luceafărul – Mihai Eminescu, 1883

2 thoughts on “Te caut

  1. ehe, e o cautare lunga…
    uneori e mai bine sa te gasesti pe tine insuti si pe urma putem vedea in oglinda perechea noastra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *