Te caut

Te-am căutat. Te-am căutat într-o mare de oameni. Te-am căutat în vise. Te-am căutat în mare. Zici că eram nebună.

Nici acum nu realizez de ce. Te-am căutat și mi-am dorit să te găsesc. Am tras și cu dinții când a fost nevoie și m-am bătut până și cu mine. M-am învins pentru tine.

M-am aruncat într-un gol fără fund. E o continuă cădere liberă care se simte ca un zbor.

Te caut.

Luna mi-e martor. Mi-a văzut fericirea din suflet și lacrimile din ochi. M-a mângâiat când tu nu erai acolo și te-a vegheat în timp ce eu te căutam.

Și acum te caut, pentru că simt că nu te-am găsit. Sau poate te-am găsit. Dar tu încă mă cauți. Ce cauți de fapt?

Te-am chemat…

Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!
Unde ești?
*Luceafărul – Mihai Eminescu, 1883