Pentru triunghiuri amoroase, urmați rețeta de mai jos.

Se dă un el, o ea și una. El și ea sunt împreună. Cuplu timid la început de drum. Sau mă rog, ceva mai avansați. Ea liniștită, el vorbăreț. Și apare una. Nu, nu susține teoria spontaneități. Apare în peisaj. Una veselă, vorbăreață, implicată. El cumunica cu una, dar o iubește pe ea. Ea o salută pe una, pentru că se știu de hăt. Una se face că plouă, deși ar renunța puțin la orgoliu măcar pentru un s.. suc. Cu el. Fără ea.

Se dă o ea, un el și unul. Ea și el sunt un cuplu experimentat, trecut printr-ale dragostei. Ea se plictisește, el se răcește. Ea pleacă, el plânge după ea. Apoi plânge și ea. Devine confuză. El devine sigur. Ea fuge și dă de unul. Unul liniștit și calm, nu o furtună ca și el. Unul care nu vorbește mult, dar vorbește bine. El o vrea pe ea înapoi. Ea parcă s-ar întoarce, dar nu îndrăznește. Unul o ia de mână și o duce spre viitor. Sau ceva de genul. Ea o ia razna, el o lasă-n pace deși nu-i cu sufletu-mpăcat. Unul își vede de viața lui.

În ambele cazuri ea nu este ea. Nici el nu este el. Nici una nu e una și nici unul nu e unul. Nu există doar el sau doar ea. La fel cum niciodată să nu spui niciodată e un clișeu demn de respectat. La fel cum cea mai sigură constantă e schimbarea și la fel cum schimbare este lucru pe care-l detest. Să ies din confortul meu, din obișnuința mea. S-o ia mama naibii de obișnuință. E cea mai păcătoasă.

Din obișnuință ea nu poate scăpa de el, una nu s-ar duce cu el și tot ea n-ar pleca cu unul. Înțelegeți? Așa triunghiuri amoroase să tot fie în romane, vă rog. Nici unde altundeva. Exclus.

Schimbarea, triunghiul și amorul nu-și au locul împreună și doar unii maeștrii într-ale ceții mintale sunt capabili să le atingă.

Dacă rețeta a funcționat să-mi dați de știre. Să nu o pun în practică 😀