Spectatori

Am fost la teatrul maghiar și mi-a plăcut. Nu credeam că o să-mi placă o piesă pe care am văzut-o, dar am ascultat-o la căști pentru că nu știu maghiară. Piesa la care am fost, Spectatori, este un amalgam de satire la adresa spectatorilor. Să nu ne limităm, căci fiecare spectator a reprezentat o clasă socială sau un moment despre care te poți raporta doar prin amuzament.

Radu Afrim a avut grijă să râdă subtil de generația smartphone, de maneliști și de chefuri ieftine, de actori, de spectatori, de jurizarea unei piese de teatru, de parlament. Dacă am ratat ceva, să-mi fie cu iertare, dar cele 3 ore de spectacol m-au băgat în transă, deci spectacolulu și-a atins scopul 🙂

Nu mi-a venit să cred că nu a existat nuditate. Tot așteptam să fiu dezamăgită, să văd organe și să mă scârbesc. Surpiză, nu au existat și nu am ce comenta, din fericire. Eu una sunt sătulă de nuditate la teatru și nu cred că acest aspect atrage, pe mine una m-a îndepărtat. Dacă nu exista o doamnă minunată care să mă invite la teatru, nu aș fi călcat în grabă din motive de piese destul de slabe.

Mbun. Regie minunată, scenografie de excepție, actori complecși. Foarte frumoși, talentați și mult mai calzi ca prezență scenică decât colegii de la teatrul român și german. Am simițit că sunt la teatru și m-am lăsat dusă de val. Nu am putut să mă gândesc sau să mă plictisesc pentru că am trăit piesa. 😀

Un lucru de apreciat este că actorii au schimbat o grămadă de ținute, au dansat și au cântat live. Piese de piese, dar au cântat frumos și armonios. Spectatori e genul de spectacol care nu te lasă să te plictisești, nu e foarte greu de înțeles. Are mesaje clare și concise pentru cei care vor să audă, bineînțeles.

Da, vă invit la teatru, chiar dacă e teatru maghiar. Eu voi mai merge cu tot entuziasmul din lume 🙂

*pozele au fost preluate de pe site-ul teatrului maghiar