Ziua se învelea cu noapte delicat și subtil. Soarele a murit și astăzi pentru ca marea lui iubire, Luna, să-și facă simțită prezența pe cerul care stă deasupra tuturor. Fără nici un regret, Soarele a ales să se retragă în spatele ei, dându-i încă o șansă să strălucească fără rușine ori inhibiții. Alături de măreața Lună, și-au făcut loc și infinite stele ce aveau să vegheze pe același cer, desupra unui pământ atât de aglomerat.

În josul meu erau trei copii care se jucau cu un cățel ce pocnea de bucurie. În sfârșit primea atenție și dragoste nevinovată. Unul dintre băieți l-a învățat să se suie în mașină pe locul din față, însă cățelul aștepta plin de respect cu lăbuțele pe pragul ușii. I-am urmărit câteva minute fără să mă gândesc la nimic.

Acel gol din materia cenușie este cel pe care-l caut uneori cu atâta disperare. Uneori mă simt stingheră și pierdută printre oameni care se presupun a-mi fi colegi, cu care împart același hobby. Un lucru mi-e clar și anume că unicitatea fiecărui individ este pe cât de adevărată, pe atât de înspăimântătoare.

Nu poți pretinde că vrei să se întâmple ceva, iar acel ceva să-ți pice din cer. ”A vrea” este lipsit de putere dacă nu este însoțit de ”a face”. Iar cei doi nu au nimic în comun fără ”a gândi” sau ”a plănui” sau ”a schița”.  La fel cum un pictor își schițeață la început tabloul, la fel un om de afaceri își plănuiește investițiile pentru a obține mult doritul câștig: recompensa, banul, recunoașterea.

M-a uimit cât de pragmatică poate fi persoana de lângă mine. Deși cele trei câștiguri pot fi suficient de motivante pentru a începe să faci ceva, există și o altfel de motivație care-ți garantează succesul – pasiunea.

Lucrurile născute din pasiune, împletite cu ”a vrea”, ”a face” și ”a schița” sunt cele mai reușite. Pentru că în momentul în care ea există, sufletul și spiritul individului e și el acolo amprentând unicitatea și oferindu-i valoare.

Golul din materia cenușie a venit o dată cu dezamăgirea. Da, ea face parte din cvartetul de mai sus. Te urcă, te coboară, te menține pe o line izoelectrică, într-un echilibru între reușită și eșec.

Iată cinci ingrediente care scot pe oricine din monotonia cotidiană. Îi scot pe cei care vor să facă ceva, preiau inițiativa și încearcă. Până la urmă încercarea n-are moarte și nu depinde exclusiv de acel ”idiot”.

Și uite așa, cum Soarele face un pas înapoi pentru Lună, tot așa fiecare știe că dacă azi nu a dat de reușită, mâine e o nouă zi. Soarele-i dă și lui o șansă. Bun, rău, egoist sau altruist, cu inițiativă sau fără, mâine poate însemna ceva nou.

Vă invit să găsiți concluzia. Pe a mea încă o rumeg.