Habar n-am prin ce extorsiune spațiu-timp am ajuns în acel moment al anului în care toată lumea începe să plângă după vară. Anul a trecut fantastic de repede și iată că toamna nu doar că bate la ușă, ci ne pune în fața faptului împlinit oferind prima zi de septembrie.

Să tot fie două săptămâni de când stăteam cu o prietenă la terasa-vapor de pe Bega și priveam gălbejitul frunzelor, exclamând ea cu o oare care tristețe în glas, eu cu entuziasm ”Bă, vine toamna!”

Încep acest anotimp cu același entuziasm, dar fără aceeași energie și determinare de anul trecut. Ziceam că toamna este anotimpul în care pot orice, însă tot eu aveam să mă contrazic la câtva timp după. Fix cu un an înainte declaram că toamna e anotimpul meu și nu mă dezic.

Nu-mi plac oamenii care plâng după vară. Deși este asociată cu concediul și cu relaxare, vara poate fi enervantă mai ales în următoarele situații.

Unu. Ziua mori de cald, iar noapte dârdâi de frig. Exact cum s-a întâmplat în ultimele două săptămâni (pe puțin) în vestul Ro. Sau varianta în care și ziua, dar mai ales noaptea nu ai aer de căldura pe care o emană fiecare milimetru de beton, cearșaf, covor, parchet, perete.

Doi. Furtunile de vară, alea violente cu fulgere, tunete și gheață sunt cele mai mârșave. Pe cât de mult îmi place să ”dansez” în ploaie și să țopăi după o zi fierbinte, pe atât de tare mă înspăimântă consecințele unui astfel de ”potop”: străzi devenite brusc lacuri de acumulare, canale înfundate, mașini înecate, oameni disperați.

Trei. Nu-mi place vara pentru că-s născută în mijlocul ei și de fiecare dată când vreau să-mi țin ziua este hiper-super-mega complicat pentru că majoritatea este hai-hui.

Însă așa cum găsesc aspecte negative verii, am și câteva mari plusuri care echilibrează balanța.

Unu. Ador limondadele din fructe proaspete pe care le găsești la terasele din oraș.

Pe cuvânt că n-am băut limondaă mai bună ca în Timișoara la D.arc pe mal, Docks și Symphony!

Doi. Timpul liber pe care-l am, de obicei nu-l folosesc să lenevesc, ci îl investesc în diferite acțiuni și evenimente pe care în restul anotimpurilor nu le-aș putea face pentru că (tobe, vă rog) facultate. A nu se înțelege faptul că nu-mi place sau că nu este indicat să mergi la facultate, doar că îți mănâncă timp, energie și nervi. Te mănâncă uneori cu totul și nu îți lasă timp să te uiți și la tine. Mai ales când ești… implicat.

Trei. Pot să mă culc la orice vreau din zi și din noapte. Asta când nu trebăluiesc pe acasă sau când nu sunt nevoită să mă trezesc devreme.

Vara e frumoasă, dar nu o să plâng niciodată după ea. Mereu mă voi bucura de începutul toamnei, mereu mă voi uita strâmb la cei care plâng astăzi pentru că toamnă și nu vară și întotdeauna mă voi simți cu un strop mai inspirată în această perioadă.

Nu știu cum vor fi următoarele luni, dar știu cum sunt acum – molcomă.

Ceea ce mă face să zâmbesc și să-mi amintesc de următoarele versuri:

”A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele. […]”

Rapsodii de toamnă, George Topârceanu

Vă doresc să vă bucurați de acest anotimp și să vă răpiți un minut din zi pentru a privi jocul de culori ce se va așterne în fața dvs. Rămâneți molcomi și liniștiți, restul se vor așeza încet și cu grijă la locul lor.

LinkedIn