Albert. Printre cele peste 2000 de grile de anatomie și fiziologie și printre tot atâtea grile la chimie organică, mai apuc (din fericire) să mai scot capul în lume. Nu prea des, nu prea mult, ci doar atunci când e obligatoriu – sau mai bine spus, când sufletul mă trage tare de tot.

Am promis că vă voi povesti despre Albert. Numele poate fi înșelător sau nu, dar el este un Porcușor de Guinea foarte simpatic, sociabil și pufos. Într-un cuvânt adorabil.

Cum l-am cunoscut?

Ei bine, azi e ziua exEL-ului – nu, nu a lui Albert, ci a băiatului care-mi face zile fripte cu miere de mai bine de un an. Ce au Albert și 0 exEL în comun? Pe mine, desigur.

Al meu își dorea cu ardoare un câine. Simte nevoia unui animal de companie și îl înțeleg perferct. Deși eu am primit două pisicuțe, am fost nevoită să le dau mai departe din motive de siguranță. Tot din motive de siguranță, exEL a decis să nu-și ia un câine. M-am gândit însă, că merită ceva special, ca de la un (d)rac la alt (d)rac. Fără să mă gândesc prea mult, am decis să-l cumpăr pe Albert. Mă îndrăgostisem de el la prima vedere.

Deși Albert a dormit la mine/cu mine numai o noapte, l-am îndrăgit foarte mult și cred că este un fel de reciprocă. Dar nu sunt egoistă. Albert îi aparține exLUI, pentru că și exEL este doar un suflet de copil ca și mine, ce are nevoie de dragoste și iubire necondiționată, sinceră și uneori silențioasă.

Poate că într-o zi, exEL vă va povesti despre noul său prieten, pentru că de ieri încoace – mai bine spus de azi de la prânz, toți trei am avut câteva peripeții ușor paradoxale. Dar vorba aceea, ce-ar fi viața fără un pic de condiment?

LinkedIn