Puterea comunității și de ce dacă nu simți, nu are rost

Dacă nu simți, nu are rost. E un slogan după care m-am ghidat în ultimele luni ale acestui ani. Tot ce nu am simțit că rezonează cu mine, am preferat să îl dau deoparte, să spun pas și să dau șansa altora să rezoneze cu ceva care pe mine m-ar fi lăsat oricum rece. Judecătorul acestui principiu este timpul și nu aș putea să vă spun acum dacă e corect sau nu pe termen lung.

Pot doar să confirm faptul că pe termen scurt, ceva făcut cu pasiune nu doar că aduce satisfacție personală pe măsură, ci și un mare impbold proiectului. Oamenii văd când ceva e făcut de mântuială, doar de dragul de a bifa ceva. Fie că vorbim despre evenimente, articole pe blog, meserii sau orice atlceva din sfera de făcut. Există o diferență colosală între cei dedicați, care pun suflet în munca lor și ce care sunt sictiriți, fără chef și toate acestea doar pentru că nu rezoneaz.

Uneori, această pasiune te ia pe sus și muncești ca un apucat. Nu mai ai zile, nu mai ai nopți, nici prieteni și uneoi nici familie. Se întâmplă datorită faptului că nu simți că muncești. Totul e ca un joc pe care trebuie să îl rezolvi.

Așa am simțit eu ediția 3.0 Noveber Notes in Social Media. Am muncit mult și a fost o întreagă aventură. Așa cum zicea și Andra, dacă Alin nu se alătura echipei ar fi fost de două ori mai stresantă aventura.

Una peste alta, momentul culminant al evenimentului a fost când am spart acel  nenorocit termos de cafea. Să nu ne mai ascundem după deget, nu ai cum să dregi în 2 timpi și 3 mișcări 5 litri de cafea împroșcați pe jos. Practic, în spațiul de networking era o mare de cafea. Lipsea Chirilă să cânte despre Vama Veche și o bere. În fine, oamenii au înțeles, au sărit în ajutor, iar situația s-a întâmplat și a trecut ca și cum nu ar fi fost.

Sesiunile au decurs lin. Au fost prezentări foarte bune, căci toți speakerii și-au făcut temele și pe lângă informație au adus cu ei un sac mare de entuziasm pe care l-au împrăștiat participanților. Dacă prima sesiune s-a bazat pe contraste dintre antreprenori – branșă reprezentată cu brio de Alex Hreniuc, oameni de cultură – unde Andreea Iager Tako a avut o prezentare succintă, dar elevatoare și entertaiment – Tinu Vidaicu a adus un strop epic în sală prin vibe și atitudine, următoarele două au fost mult mai specifice.

Ioneștii au adus un plus de valoare prin informațiile behind the stage despre cum este gândită o campanie, care e mersul lucrurilor într-o agenție și, desigur, ce sacrificii faci pentru a crea acea fotografie de 1.000 de like-uri. Andreea Balaban a avut o discuție onestă cu publicul. A răspuns tuturor întrebărilor, încercând să lămurească dileme și diferite aspecte care țin atât de comunitate cât și de business.

Cred că aceasta a fost cea mai bună ediție November Notes in Social Media de până acum.

Nu pentru că am fi făcut noi ceva special, ci pentru că am simțit oamenii mai aproape. Și știu că lauda de sine pute a rahat de câine, dar dacă la blog meet-ul din septembrie nu am fi fost întrebate când e conferință, probabil că nici nu ne-am mai fi bătut capul. A fost o dovadă că nu am muncit degeaba, că evenimentul își are utilitatea, iar feedback-ul primit în timpul pauzelor de la conferință a fost mai mult decât un imbold. Cineva mi-a spus la un moment dat că este prezent încă de la prima ediție și că a văzut o creștere și o îmbunătățire remarcabilă.

Totodată, mi s-a părut extraordinar că avem parteneri care ne sunt alături încă din 2016: Senneville, zai apres cafe, Siviero Maria, Sense of Color, West City Radio și TVR Timișoara, dar și parteneri care s-au alăturat pe parcurs cum ar fi Profi și Kapa Center.

Acum știu sigur că November Notes se va întâmpla și anul viitor pentru că nu este despre noi, organizatorii. Este de despre voi, cei care alegeți să veniți și să învățați, să socializați și să vă bucurați de această pasiune comună care ne unește într-o comunitate.