Despre cititori și comentarii pe blog

Discutau fetele pe grupul Bloggerițelor despre faptul că oamenii își dau cu părerea din ce în ce mai rar pe blog, evitând să comenteze postările din diverse motive. Eu nu știu cum e să ai cu duiumul comentarii la o postare.

Cea mai comentată postare a mea a fost cea în care scriam despre ursul brun. Poate vă amintiți că undeva prin vara lui 2013, s-a iscat un mega scandal. Un scoțian se mândrea cu prada sa etc etc etc – între timp am scos postarea de pe blog.

Articolul respectiv a generat 21 de comentarii. Unele foarte răutăcioase, însă nu m-au deranjat. M-au bucurat pentru că oamenii reacționau la ceea aveam eu de spus.

Dacă ar fi să mă iau după Andreea (ceea ce n-o voi face, pentru că nu-mi stă în fire să mă dau bătută), ar trebui să mă las de blog și de scris, pentru că articolele mele nu sunt destul de intrigante pentru a crea în jurul lor o discuție – de orice fel.

Îmi asum parte din vină, pentru că nici eu nu comentez multe articole, din simplul raționament că nu apuc să citesc multe bloguri și nici nu mă atrag foarte multe în adevăratul sens al cuvântului.

Și acum, făcând un pas înapoi și privind în ansamblu. Mie nu-mi place să comentez doar ca să mă aflu în treabă. Ca mine sunt destul de mulți oameni.

Poate unii chiar nu au o părere sau nu sunt destul de motivați să și-o expună, mergând pe principiul Cine sunt eu să-mi dau cu părerea?!.

Poate că mulți bloggeri mi-ar sări în cap dacă ar citit rândurile următoare (noroc că nu trec foarte mulți pe aici), însă ce poți comenta la un blog literar, cu texte metaforice, epitete și alte briz-brizuri poetice. Citesc, dau like și ies, pentru că nu știu ce aș putea comenta sau interpreta. Să spun un „foarte frumos” sec doar ca să trimită link spre blogul meu… mulțumesc, nu.

Ok, ce e de comentat la blogurile culinare? Nu urmăresc pe cineva anume pe această nișă. Nu am timp să gătesc rețetele postate acolo zilnic, multe mi se par sofisticate și scumpe. Dacă am nevoie de o rețetă, dau un search pe google sau în Sanda Marin și mă informez. Nu citesc aproape deloc blogurile culinare doar pentru inspirație. Iar de comentat, am comentat o singură dată, nu-mi aduc aminte dacă era blog sau site, după ce am făcut rețeta. Mi-am spus părerea și am mulțumit. În rest, aș fi inutilă să zic Pare o rețetă interesantă, o voi încerca într-o zi.

Același principiu se aplică și pentru blogurile de IT, tehnologie, automobile sau orice alte minuni tehnice.

Le citesc doar când am nevoie și le comentez doar dacă am cu adevărat ceva interesant de spus.

Cel mai mult comentez pe blogurile personale. Știu și bloguri personale care spun povești vânătorești. Bloggerul nu este chiar atât de transparent și scrie articole pe bandă, personale cică, pentru diverse produse.

Dacă ar fi să trag o concluzie, aceea este că oameni nu s-au lăsat de comentat, pentru că bloggerii buni, nu neapărat vechi, dar care scriu sincer și deschis, sunt comentați, oamenii revin la ei zilnic. Deci contează sa ai și un oarecare ritm, o constanță și un stil pe care să nu-l schimbi prea des. Și evident contează și despre ce scrii, despre cum o spui și ce impresie lași. Zic.

LinkedIn