#delacapat – prima semifinala Eurovision

A mai trecut un an. O simt nu doar pentru că sunt studentă, ci pentru că aseară a început o nouă ediție #Eurovision. După ce anul trecut scriam despre Conchita, anul acesta m-au captivat cei de la Voltaj. M-am tot gândit de ce au ales să cânte în limba română, de ce au ales să facă campania  #delacapat și care e scopul lor de fapt: să câștige acest consurs sau să transmită, în adevăratul sens al cuvântului, un mesaj?

În primul rând, pe lângă melodia alor noștri, mi s-a părut foarte interesant motto-ul sau călăuza, să-i zic așa, acestei ediții – building bridges, adică un fel de a spune că avem nevoie de a crea legături pentru a fi mai buni unii cu alții, pentru a ne înțelege și a ne tolera, așadar și în acest an un mesaj pașnic. 

M-am uitat la tot show-ul primei semifinale, însă nu mi s-au părut melodiile ca fiind fabuloase. Cele care mi-au intrat la suflet, cel puțin parțial, au fost reprezentantele Rusiei și Serbiei. Au avut o voce bună, au transmis și ele un mesaj tot pe aceeași lungime de undă. Bunicică mi s-a părut și piesa Ungariei, însă nu mi-a plăcut tipa, care părea atât de plictisită de viață. Finlanda a fost ceva horror, mi se pare că nu se potriveau deloc cu Eurovision în general, la fel și Moldova (și o spun cu tragere de inimă, pentru că mereu am votat cu vecinii noștri).

Bun, dar să revenim pe plaiurile mioritice. Nu ca să-i laud sau ceva de genul, însă mi se pare că ceea ce au pus în scenă cei de la Voltaj nu a fost ceva spectaculos, cu sclipici și foc, însă a fost un mesaj sincer, plin de încărcătură emoțională, dacă vreți. Călin a simțit fenomenal piesa și cred că a reușit să spargă barierele limbii. Este doar părerea mea. Mie, una, mi-a dat o lacrimă. Recunosc. Sunt cu totul de acord cu ceea ce spunea aseară Moise Guran pe facebook:

”era normal sa cante cea mai mare parte a piesei in limba romana. voltaj nu a targetat eurovisionul cu aceasta piesa ci pe romanii plecati in europa. de aici si explicatia pentru lipsa unui show spectaculos, sclipitor.  de la capat este o piesa trista, despre o realitate dramatica, dar nu mila europenilor o cauta ci sensibilizarea romanilor plecati.
pe final au cantat o strofa in engleza din respect pentru cei care nu inteleg limba romana, dar ei s-au dus acolo, in mod asumat, pentru romani.”

Poate că este doar o șmecherie de marketing sau poate, cu adevărat, cineva se gândește la copiii lăsați în urmă, într-un loc unde trebuie să învețe să se descurce singuri, să supraviețuiască într-o societate în care majoritatea lucrurilor merg prost și foarte prost, o societate care-I învață că doar valoarea banului contează și că este bines ă faci orice, chiar și să treci peste cadavre, pentru a-I obține.

Dacă eu aș fi fost acum o mamă, plecată în Spania la muncă și aș fi ascultat melodia De la capăt cântată live, la Eurovision, aș fi început să plâng, gândindu-mă că am lăsat în urmă bucățica din mine, cea care merită să crească alături de mine și pentru care eu am datoria să o ajut să învețe să păsească prin viață.

Lucrurile nu sunt așa simple, nu am dreptul să gândesc astfel. Cu toate acestea, cred că mesajul a ajuns unde trebuia și mai cred că, în ciuda faptului că lumea vede, din nou, doar partea goală a paharului (că melodia este în limba română, că nu au show, că sunt prea statici etc etc etc), lucrurile trebuie să aibe și ceva bun, pozitiv, o lecție de viață. Da, lucurile sunt dramatice, sunt mai mult decât triste.

Dar suntem, oare, atât de strânși legați de mâini și de picioare încât să nu putem face nimic, dar nimic, nimic?

sursa foto: Eurovision Romania