Obișnuiesc să călătoresc de cel puțin două ori pe an în străinătate cu Banater Rosmarein și de nu știu câte ori în țară sau județ. Anul acesta prima ieșire a fost la Sibiu, apoi în Germania, iar weekendul trecut în Ungaria. Au mai fost și spectacole mai mici, însă cele trei le putem numi ”cap de afiș”. În general, nouă ne plac super mult ieșirile, nu doar pentru că avem șansa să facem ceea ce ne place, adică să dansăm, ci și pentru că petrecem timp împreună.

Fie că este vorba despre o călătorie în țară sau în străinătate, am câteva lucruri de care mă îngrijesc să nu le uit niciodată, pentru că știu că îmi sunt utile și îmi aduc un plus de comfort. Înainte să le înșir, vreau să știți că mai mereu noi călătorim cu autocarul, ceea ce poate dura uneori o veșnicie.

În primul rând, am grijă să am mereu la mine coșul cu mâncare (e un coș de picnic, albastru cu buline albe) – șnițele, chiftele, pâinică, ronțănele, apă din belșug și uneori ceai sau suc. Weekend-ul trecut mi-a lipsit cu desăvârșire și pe cuvânt că e prima și ultima dată. Eu sunt de obicei cea cu cea mai multă mâncare, cea care are ceva pentru fiecare. Nu o fac din obligație, însă mă simt în siguranță când știu  igur că nu voi muri de foame. Gașca mea și cu mine.

Negreșit am o pereche de căști și o listă cu melodii potrivite pentru starea mea. De obicei, călătoriile lungi cu autocarul îmi dau răgazul să mă gândesc la mine, la deciziile mele, la ceea ce urmează să fac, iar în acele momente muzica este cel mai bun prieten al meu. Dacă e noapte, stau la geam, cu picioarele adunate sub mine, am căștile în urechi, mă uit la stele și îmi adun forțe, chiar dacă fizic, de cele mai multe ori sunt ruptă de oboseală.

De fiecare dată îmi car câte o carte cu mine, însă aproape niciodată nu citesc. Nu, nu pentru că mi s-ar face rău, ci pentru că nu simt nevoia să o fac, însă nu mă las niciodată și plec de acasă cu speranța că al meu chef nu va întârzia să apară.

Nu-mi lipsesc niciodată chestiile de prim-ajutor: plasturi, spirt, pansament steril, o fașă, un ac (pentru așchii), ceva de entorse și lovituri și oximed pentru arsurile solare. Astă-vară trusa mea mai avea inclus și spray împotriva țânțarilor și încă vreo două crème special pentru arsurile solare. Sardinia nu se joacă cu soarele.

Și nu în ultimul rând, chitul de dormit care conține – sac de dorimit, o pătruică și o periniță (sunt
asortate, în tonuri de ciclam). Mă pot lipsi de orice enumerat mai sus, însă chitul acesta este sfânt și salvator de acele poziții amuzante de somn, după care toți râd de tine muuult și bine.

Cam așa arată o călătorie ”safe” pentru mine, una peste care știu sigur că voi trece cu bine. La voi cum arată o călătorie reușită?