Decembrie, luna bilanțului contabilicesc de viață

Decembrie este luna cadourilor. Cel puțin așa spun toate reclamele. Pe vremea când vindeam produse cosmetice, ni se spune să batem fierul cât e cald, că decembrie este un excelent partener de vânzări.

Așa și era. Aveam cele mai multe comenzi, inscriam cei mai mulți oameni și, la final, aveam cel mai mare comision din an.

Iată de ce, cumva, decembrie mi s-a întipărit în minte că o lună agitată. Toată lumea aleargă din stânga în dreapta. Fiecare vrea ceva, dacă se poate să se fi rezolvat ieri, ar fi fost și mai bine.

Se fac planuri pentru noul an, se pune biciul pe proiectele nefinalizate. Oameni obosiți stau într-un trafic interminabil și înjură printre dinți. 

Am mai scris despre această vâlvă dinaintea sărbătorilor. De fiecare dată e la fel, ba mai mult, cu fiecare an care trece, lucrurile îmi par și mai învolburate. Ce cred eu este că decembrie ar trebui să fie despre bilanț. Sau, de ce nu, despre nimic.

Decembrie, luna bilantului

Nu funcționez cu nimic, așa că rămân la bilanțuri. Mereu mi-a plăcut să fac o evaluare din când în când. Fie că a fost vorba despre performanța personală, profesională sau îndreptată asupra oricăror acțiuni întreprinse.

Evaluarea și autoevaluarea sunt puncte de temelie pentru o dezvoltare continuă, pentru un plan de acțiune cu cap și pentru măsurarea rezultatelor.

Sunt un om al cifrelor, așa cum am spus mereu. Ele mă motivează și mă antrenează să fac mai mult. Așadar, am nevoie de ele ca să funcționez.

Se poate numi această dependență una comportamenta? Poate. Între timp, va anunță că urmează o serie de articole de tip bilanț.

Contabilicesc sau nu, uneori e bine să îți măsori performanțele în viață, să îți asumi reușitele și să înveți din greșeli.