Pietonii sinucigași

Știu că primul post din mai ar trebui să fie ceva de genul #1maibun, nu pot să încep luna scriind despre cât de frumos e afară, când pe mine mă macină pietonii, mai cu
seamă cei care efectiv se aruncă în fața mașinii, pe trecerea care ar trebui să le ofere imunitate totală.

Oameni buni, am fost și eu pieton la viața mea, încă sunt (mă rog, 50%), și da, recunosc că am făcut prostii din acestea stupide – gen să mă cred batman în fața mașinii. Dacă omul nu te vede, dacă nu apucă să frâneze la timp?!

Cele mai groaznice sunt trecerile de pietoni din mijlocul bulevardului, nesemnalizate de semafor, unde sunt mașini parcate, iar pietonul, uneori aiurit, sare efectiv în față. Dacă nu ai frâne bune, ai belit-o. La propriu, oricât de vulgar sună.

Tot din această categorie, mă enervează părinții care sar cu copiii lor de mână pe trecere în fața mașinii. Cât de cretin să fii?! Înțeleg că poate tu nu mai ai chef de viață, dar pentru fiu-tu nu este cazul să decizi. În plus, ce exemplu îi dai?

Din aceeași categorie de pietoni sinucigași fac parte acei moșulici cu un trecut titanic, care au impresia că pot trece oriunde și oricum, păstrându-se întregi.

Și ultimii, dar nu cei din urmă și cei care au o speranță sunt liceenii, adolescenții care deja încep să filtreze informația, să vadă lumea cu alți ochi, dar care de multe ori prin atât de mulți fluturi, mai ales pe stradă, mai ales atunci când trec pe trecerea de pietoni.

Ce a babă comunistă sună acest articol, știu. Însă de când sunt șofer, de când circul aproape zilnic cu mașina prin oraș, am văzut șoferi de aproape toate felurile, pietoni de toate felurile și mai ales bicicliști. Oh, bicicliștii. Nu, nu am nimic cu ei, pentru că în principal nu e vina lor că nu au piste amenajate, se descurcă și ei cum pot, pe de altă parte sunt și eu biciclistă ocazională.

Așadar, drag participanți la trafic, în special astăzi, dragi pietoni. Vă rog să fiți cu capul la traversare atunci când o faceți. Nu e vina voastră dacă vă lovim, ci a noastră pentru că nu am încetinit, nu v-am văzut, nu am fost destul de atenți, însă cred că și voi iubiți viața și sănătatea voastră, așa că vă rog să ajungem la un consens și să-mi promiteți că vă veți uita în stânga și în dreapta, asigurându-vă că automobilul care se îndreaptă spre voi poate opri în condiții de siguranță, pentru ca toată lumea să fie fericită.