✨ Paris, la vie en rose

Ziceai Paris și deja îmi sclipeau ochii. Orașul luminilor, orașul îndrăgostiților, orașul care nu doarme niciodată. Paris, cel care respiră prin toți porii artă, cultură, istorie, care e viu și boem, care trăiește prin fiecare om care-i calcă pe străzi. Așa am plecat spre capitala Franței.

Cu aceste gânduri, o valijoară și un rucsac, ambele ticsite, m-am urcat cu o oră întârziere în avionul companiei WizzAir. Am aterizat aproximativ două ore și jumătate mai târziu, mi-am făcut o prietenă în avion și am luat autobuzul împreună spre Paris. Credeam că am un milion de așteptări, însă realmente nu am avut niciuna și, mai mult ca niciodată, m-am lăsat purtată de val.

💭 Mi-am dorit să ajung la Paris încă din liceu,

însă mereu mi s-a părut prea scump și prea complicat. Și cred că nu eram pregătită. Într-un fel sau altul, toate se întâmplă la momentul potrivit.

Așadar, iată-mă dată jos din autobuz la Porte Maillot privind spre clădirile înalte, moderne.

Am aterizat la aeroportul Paris Beauvais, care este cam la 90 km de Paris, o oră și 15 minute cu busul. Era deja târziu, dar am luat-o la pas cu valijoara și rucsacul. Am văzut Arcul de Triumf, Turnul Effel, Sena și străduțele din jurul acestor obiective turistice noaptea. Când zici Paris, orașul luminilor, nu minți deloc.

În bus lângă mine a stat Catarina, o albaneză aclimatizată în Paris. Mi-a povestit că de obicei parizienilor nu le place căldura și că de aia sunt atât de mulți pe stradă la această oră târzie. Era puțin trecut peste ora 23:00 într-o joi, iar restaurantele și terasele erau într-adevăr pline.

Au urmat două zile caniculare, apoi o săptămână răcoroasă cu 17 grade dimineața și un cer care nu știa dacă să lase soarele să strălucească sau să scuture ploaie peste capitala Franței.

🚴‍♀️ Am pedalat, mers și gustat

Peste 80 km cu bicicleta, aproape 200.000 de pași măsurați cu telefonul și o gaură considerabilă în buzunar, pot să spun că Paris este un oraș imens, plin de cultură, artă și istorie, cu o arhitectură impresionantă, multicultural, dar totodată aglomerat, copleșitor și relativ murdar. Am întâlnit parizieni amabili, cu zâmbetul pe buze, dar am văzut și mulți oameni supărați, chiar urâcioși.

Călătoria mea a coincis cu începutul vacanței de vară pe elevii din toată lumea, așa că Parisul s-a umplut de și mai mulți turiști. Cu toate acestea, am văzut cam tot ce mi-am propus, am încercat gastronomia locală și am avut timp să mă și pierd pe străduțe mai puțin turistice.

Străzile din Paris sunt largi și lungi, agitate atât pe partea carosabilă, cât și pe trotuar. Metroul este mai mereu aglomerat, la fel și autobuzele. Cu tramvaiul nu m-am plimbat, dar din afară nu părea mai lejer deloc. Despre mobilitatea din Paris, voi scrie separat. Cu toate acestea, șoferii sunt foarte amabili cu bicicliștii și pietonii, dar între ei sunt destul de agresivi. Claxoane, înjurături, opriri bruște.

paris pe bicicleta franta

Pentru mai multe fotografii, te invit pe contul meu de Instagram – click aici.

👩‍🍳 Parizienii, mâncarea și la vie en rose

Este fascinantă plăcerea francezilor pentru mâncare. Dacă ieși să te plimbi pur și simplu pe orice stradă din Paris, este imposibil să nu te împiedici de o Boulangerie. Iar în jurul prânzului este aproape imposibil să găsești loc liber. Ai zice că turiștii sunt de vină, doar că pe unde m-am plimbat, mesele erau ocupate de francezi care prânzeau lângă un pahar de vin și o țigară.

Multiculturalitatea pariziană se reflectă cel mai bine pe stradă unde vezi oameni de toate formele, mărimile, culorile și auzi incredibil de multe limbi. Cu toate acestea, toți par să trăiască într-o armonie educată. Nimeni nu aruncă priviri de genul ia uite cum s-a îmbrăcat și asta. Când m-am simțit privită, de cele mai multe ori, a fost cu admirație și în special din partea feminină.

🤔 Nu am reușit totuși să îmi dau seama dacă oamenii sunt fericiți sau nu.

Majoritatea mi-a părut teleghidată, individualistă și preocupată de propria-i persoană, însă suficient de prezentă încât să îți sară în ajutor la nevoie.

După primele zile, impresia generală a fost că parizienii nu sunt boemi, deși petrec mult timp la masă și beau vin. Apoi, într-o seară la Pont Neuf, am văzut o localnică oprindu-se în mijlocul podului și privind apusul. Poate că totuși, sunt boemi, dar nu mai au timp să fie.

Tot în aceeași seară, pe malurile Senei, am văzut tineri care se adună la picnic, povestesc, ascultă muzică, beau vin. Fac și turiștii aceste lucruri, dar în loc de vin, preferă Vodka.

Orașul zumzăie mereu. Găsești orice pe străzi, mai puțin liniște. Chiar și în parcuri e gălăgie, iar în muzee e cel mai mare zgomot.

👀 Ce am vizitat în Paris într-o ordine aleatorie:

  • Muzeul Luvru
  • Muzeul armelor
  • Domnul Invalizilor
  • Muzeul Orsay
  • Muzeul de l’Orangerie
  • Turnul Eiffel
  • Disneyland Paris
  • Catedrala Sacre Coeur
  • Atelierul lui Brâncuși
  • Catedrala Notre-Dame din exterior
  • Moulin Rouge
  • Opera Garnier
  • Podul Alexandru al III-lea
  • Micul și marele Palat din exterior
  • Grădinile Tuieries
  • Grădina Caruselului
  • Un bâlci de lângă muzeul Louvre
  • Pont Neuf
  • Centrul Pompidou din exterior
  • Champs-Elysees
  • Piața Concorde
  • Piața Trocadero

Paris este o experiență, o stare. Nu ai cum să-l descoperi în câteva zile. Sunt atât de multe lucruri de făcut, de văzut, de încercat, de înțeles, de gustat încât pentru mine a fost copleșitor. Cu toate acestea, mă bucur mult că am reușit să văd atât de multe locuri.

Și da, voi scrie despre câteva aici pentru că vreau să-mi rămână în primul rând ca amintire. Să îmi aduc aminte ce am văzut, ce mai e de văzut și cum să mă organizez data viitoare mai bine.

Pentru că dacă vii o dată în Paris, sigur mai vii și a doua și a treia oară. Am rămas cu impresia că Paris este cu siguranță infinitul unei clipe.

Să ne recitim cu bine! ✨

Pentru mai multe fotografii, te invit pe contul meu de Instagram – click aici.