Reutlingen trip, peripeții și ce am vizitat

Reutlingen: Weekend-ul trecut am fost plecată în Germania. Am plecat miercuri seara, m-am întors luni dimineața și am trăit excursia vieții (până acum). Cu toate cele întâmplate m-am simțit super și am văzut locuri minunate despre care urmează să vă povestesc.

Așa cum ziceam, miercuri seara am pornit spre Reutlingen, Baden-Wüttemberg cu un autocar colorat. Același autocar colorat, cu care în aprilie am fost la München. Tronca, trunca pe drum…undeva pe la Augsburg, adică la aproximativ 150 km de destinație, ne oprește poliția, le dă amendă șoferilor, le confiscă actele pentru că autocarul avea parbrizul spart. Ei, șoferii, au rămas acolo în parcare, noi am plecat cu alt autocar și firma care ne-a transportat s-a ales cu o pagubă de vreo 3.000 de euro. Treaba lor, au plecat pe riscul lor.

Bun. A venit alt autocar, ne-am mutat lucrurile, dar eu, zăpăcită cum sunt, mi-am uitat portofelul în autocarul ”vechi”. Norocul meu a fost că m-am prins destul de repede și nu am apucat să mergem decât vreo 500 m. Inițial, am crezut că l-am rătăcit undeva prin benzinăria din parcare, mi-am lăsat numărul de telefon tipului de-acolo că poate, poate apare el. Norocul meu a fost că busu’ vechi nu plecase încă și că mi-am găsit portofelul vișiniu pe scaunul bleumarin cu model vișiniu (!)

Reutlingen: Și uite așa, în loc să facem doar 17h pe drum, am făcut 20. În cap.

Am stat undeva la marginea unei rezervații, într-o casă a unei asociații ce se ocupă cu protecția mediului, deci am fost bio, izolată și liniștită. Incredibil cât de multă liniște.

Printre cele mai faine chestii pe care le-am văzut pe acolo, a fost castelul Lichtenstein. A fost primul castel despre care am aflat că nu este construit pe stâncă, ci în stâncă. Priveliștea este fantastică. Let me show you:

Intrarea a costat 6 euro, iar turul a durat undeva în jur de jumătate de oră. Am vizitat parterul și primul etaj, pentru că etajele 2 și 3 erau în renovare. Interesant mi s-a părut și faptul că acest castel a fost reclădit de 3 ori, dovadă fiind cele 3 tipuri de pietre care-i stau la baza. Nu este un castel mare, dar este primitor și cumva lasă impresia că a fost cu adevărat ”acasă” pentru cineva. De ce mi-a plăcut așa de mult aici? În afară de priveliște, în castel a trăit o prințesă, care a devenit ulterior regina. Aceasta se numea Theodelinde von Leuchtenberg 😀

Apoi, am vizitat muzeul Meceses-Benz din Stuttgart.

Alt wow marcat. O clădire imensă, clădită pe 8 nivele, fiecare reprezentând o epocă din istoria acestui brand, care de fapt a revoluționat lumea automobilelor. Nu are rost să vă povestesc cât de fascinată am fost. Atât de tare, încât am prin curaj să mă dau în simulatorul de curse. A fost genial, dar pentru o claustrofobă ca mine, s-a lăsat cu puțină amețeală, pe care am igonrat-o. Am râs atât de tare în simulator, am țipat, încât lumea se uita așa de ciudat la mine când am ieșit de acolo =)) În fine 😀

Și sunt doar câteva poze, așa, cât să vă fac poftă să-l vizitați dacă sunteți în zonă :D. Intrarea a fost 8 euro. Am mai dat încă 4 pe simulator, dar a meritat fiecare cent.

Singura chestie care  nu m-a impresionat deloc a fost rezervația lângă care am stat și pe care am vizitat-o duminică, adică în ultima zi. E un loc frumos, dar deloc spectaculos și deloc cu specii care nu există în România. Ar fi trebuit să fiu impresionată de o broască cu burta galbenă care și-a găsit ”casă” în urmele lăsate de tancurile unor francezi care se antrenau pe terenul respectiv (wtf?!). Mi se pare că acel loc este dedicat copiilor din Germania care nu prea au contact cu natura 😀

Gazdele noastre, pentru că nu am fost de capul meu, ci cu BR-ul, a fost foarte primitoare și ne-au oferit poate mai mult decât meritam. Am fost tratați ca-n puf și nu exagerez. E bine să știi că cineva-ți poartă de grijă și o face cu atâta drag. Mai am de povestit câteva întâmplări.