Neînțelegerea. Sala teatrului este locul unde încerc să mă regăsesc. Sunt unele zile pur și simplu imposibile în care am nevoie de un refugiu. În unele zile mă simt ca un actor pe scena vieții încercând să dau viață unor personaje total străine mie.

Recent am văzut Neînţelegerea la Teatrul German de Stat din Timişoara. Piesa a avut premiera în 7 iunie 2012, spectacol care s-a bucurat de o sală plină de minți curioase. Spectacolul, după Albert Camus, în regia lui Bocsárdi László, este unul puternic, șocant care încearcă să răspundă unei întrebări fundamentale. Care este sensul vieții?

Neînțelegerea ei să fie răspunsul?

Într-un decor patetic și gri, actorii au scos ce au avut mai bun din ei și au transmis mesaje tulburătoare. Acțiunea s-a concentrat pe descoperirea unei neînțelegeri. Ulterior s-a dovedit că nici măcar crima, tăcerea sau o viață ratată nu sunt mai rele decât o neînțelegere.

Toamna este de fapt o altă primăvară, unde frunzele înfloresc în mii de culori, precum florile

Dar când apare aceasta? Să fie momentul în care oamenii uită să mai asculte? Sau când îți pierd răbdarea? Nu știm exact, așa cum spectatorului îi este sugerat să nu mai judece după aparențe.

Totodată, cei cinci actori au o prestație impecabilă și suprind excelent suferințele unui suflet într-un loc gri. Vă promit că nu veți simți cele aproximativ 2 ore. Veți pleca din sală cu întrebări a căror răspunsuri le veți găsi rumegând la replici.

Puteţi vizualiza câteva imagini aici: http://vimeo.com/53138638

Să mergeți să o vedeți și să-mi spuneți ce gust v-a lăsat. Sunt curioasă dacă v-au răscolit aceleași întrebări, dar și ce răspunsuri ați găsit. Iată frumusețea teatrului.

Te lasă să găsești tu soluții. Îți expune problema, o întoarce, o sucește, dar de cele mai multe ori te lasă în suspans și își dorește să lase publicul să rumege la soluții.