M-am învelit cu tine

Mi-a rămas de la tine un singur lucru pe care-l pot palpa și prin care te pot simți cu adevărat lângă mine: mirosul tău din hanoracul pe care l-am confiscat. Nu am vrut să-l ating decât în ”momente critice”, pentru că știu că mirosul tău va dispărea treptat, înlocuindu-se cu mirosul meu.

Aseară doar l-am luat în brațe și l-am stâns tare, ca și cum ai fi aici și m-ai fi îmbrățișat până când aș fi rămas fără aer.

Astăzi m-am învelit cu el, căci îmi era frig. Vremea de afară numai a toamnă nu seamănă și oricum m-aș îmbrăca parcă tot nu este destul. L-am luat cu grijă din dulap și m-am învelit cu el. M-am învelit cu tine. Leneș, m-am întors pe o parte.

Am simțit cum căldura m-a curpins din vărful degetelor de la picioare și a urcat treptat până la inimă și mai sus. Am simțit o liniște și o siguranță. Am simțit siguranța pe care iubirea ta mi-o oferă și a îndepărtat răceala din cameră.

M-am învelit cu tine, tu te-ai înveli cu mine?