Lectia despre iubirea bună

Iubirea. Vine un moment când privești înapoi și realizezi că lucrurile nu sunt atât de rele precum par, că lucrurile s-au întâmplat exact așa cum era scris să se inample și că nu există vreo posibilitatea de a fi făcut altfel. Regrete nu își au rostul.

Când vorbesc despre iubire, vorbesc că despre ceva mai puternic decât orice. Cu mâna pe inima spun că nu exagerez. Iubirea îți da pur și simplu aripi. Îți deschide ochii către noi orizonturi și te învață că lucrurile nu sunt doar alb și negru.

Iubirea te învață să ierți lucruri pe care nu credeai că le vei ierta vreodată

și îți arată cum poate altă persoană să devină mai importantă decât ține însuși. Acest sentiment este nobil, este pentru cei care-și deschid sufletul și și-l pun pe tavă pentru cei pe care-i iubesc.

Iubirea m-a învățat că trebuie să lupt pentru ceea ce iubesc, că trebuie să trec prin foc și prin apă, să devin matură și în același timp să rămân copil. Tot ea mi-a arătat ce înseamnă extazul și agonia, gustul dulce al unui sărut și cel amar al unei dezamăgiri.

Am învățat pielea mea că pentru iubire trebuie să lupți. Nu există doi oameni la fel, dar există doi oameni care se completează prin defectele lor. Am învățat că nu pot obligă pe cel pe care-l iubesc să vădă lumea cum o vad eu. El va vedea mereu lucrurile cum dorește și cel mai important – nu m-am crezut niciodată superioară nimănui, mai ales lui. Ci din contra – l-am învățat tot ceea ceam știut eu mai bun. De la mine știe că ai nevoie de atât de puțin că să fii fericit.

Dar lupta pentru iubire nu mai are nici un sens atunci când doar unul lupta. Atunci când orgoliul își extinde tentaculele precum se întinde cerneală vărsată dintr-o călimară pe o coală albă.

Nimeni nu este perfect, cu atât mai puțin noi doi.

Dar iubirea ne-a făcut perfecți. Ne face perfecți pe fiecare în parte și tot ea ne distruge, doar pentru a ne face să înțelegem că în acest fel nu este corect.

Iubirea nu este o alegere. Iubirea nu este un scop. Iubirea este acel sentiment care de fapt nu se stinge niciodată, care face cele mai mari ravagii în sufletul unui om și care, prin felul ei antitetic, ne învață că noi sunt suntem buni sau răi, ci suntem buni și răi.