Vine un moment cand privesti inapoi si realizezi ca lucrurile nu sunt atat de rele precum par, ca lucrurile s-au intamplat exact asa cum era scris sa se inample si ca nu exista vreo posibilitatea de a fi facut altfel. Regrete nu isi au rostul.

Cand vorbesc despre iubire, vorbesc ca despre ceva mai puternic decat orice si cu mana pe inima spun ca nu exagerez. Iubirea iti da pur si simplu aripi, iti deschide ochii catre noi orizonturi si te invata ca lucrurile nu sunt doar alb si negru.

Iubirea te invata sa ierti lucruri pe care nu credeai ca le vei ierta vreodata si iti arata cum poate alta persoana sa devina mai importanta decat tine insusi. Acest sentiment este nobil, este pentru cei care-si deschid sufletul si si-l pun pe tava pentru cei pe care-i iubesc.

Iubirea m-a invatat ca trebuie sa lupt pentru ceea ce iubesc, ca trebuie sa trec prin foc si prin apa, sa devin matura si in acelasi timp sa raman copil. Tot ea mi-a aratat ce inseamna extazul si agonia, gustul dulce al unui sarut si cel amar al unei dezamagiri.

Am invatat pielea mea ca pentru iubire trebuie sa lupti, pentru ca nu exista doi oameni la fel, dar exista doi oameni care se completeaza prin defectele lor. Am invatat ca nu pot obliga pe cel pe care-l iubesc sa vada lumea cum o vad eu. El va vedea mereu lucrurile cum doreste si cel mai important – nu m-am crezut niciodata superioara nimanui, mai ales lui. Ci din contra – l-am invatat tot ceea ceam stiut eu mai bun. De la mine stie ca ai nevoie de atat de putin ca sa fii fericit.

Dar lupta pentru iubire nu mai are nici un sens, atunci cand doar unul lupta, atunci cand orgoliul isi extinde tentaculele precum se intinde cerneala varsata dintr-o calimara pe o coala alba.

Nimeni nu este perfect, cu atat mai putin noi doi. Dar iubirea ne-a facut perfecti. Ne face perfecti pe fiecare in parte si tot ea ne distruge, doar pentru a ne face sa intelegem ca in acest fel nu este corect.

Iubirea nu este o alegere. Iubirea nu este un scop. Iubirea este acel sentiment care de fapt nu se stinge niciodata, care face cele mai mari ravagii in sufletul unui om si care, prin felul ei antitetic, ne invata ca noi sunt suntem buni sau rai, ci suntem buni si rai.

Sursa – Anca Cernoschi