Moravia, cronică de călătorie cu Alina în Lednice (II)

Am complotat cu Ultramarin în luna august pentru a trimite un cititor al blogului în Moravia, sudul Cehiei. Norocoasa a fost Alina Vasile, o super femeie energică și cu un vibe fresh. Am rugat-o pe Alina să țină pentru noi un jurnal de călătorie cu poze și povești pentru noi, cei care am rămas acasă din cauza jobului. Doamnelor și domnilor, fără să lungesc vorba, iată mai jos a doua parte din aventura Alinei. Prima ”filă de jurnal” o puteți citi aici, Astăzi mai multe despre Lednice și alte frumuseți din zonă.

La câțiva kilometri de Bratislava, găsim un mic orășel ceh – Lednice. Aici am vizitat primul castel din turul nostru. 

Castelul de pe domeniile Lednice a aparținut familiei Lichtenstein și este considerat perla turistică a zonei.

Pe bună dreptate, are cu ce se laudă: întregul domeniu este înscris pe lista UNESCO World Heritage, un rol deosebit jucându-l grădinile spectaculoase care înconjoară domeniul. 

Am avut parte de un tur ghidat al castelului, am vizitat parterul care cuprinde săli cu trofee de vânătoare, sala de dans, sala de muzică. Acolo am avut parte de un mic recital la o chitară veche de peste 100 ani. În bibliotecă am descoperit o scară impresionantă de lemn masiv, sculptată în formă de spirală dintr-un sigur arbore de stejar. Scară este considerate piesă de rezistanta a interioarelor și se îmbină perfect cu opulență camerelor.

Castelul a fost reședința de vara și vânătoare a familiei și totodată motivul lor de mândrie și modul prin care își arătau statutul și bogățiile.

Totul în castel este păstrat impecabil de la tapetul de perete, mobilierul sculptat în diverse stiluri, inclusiv oriental, tablouri până la candelabre și trofee.

Am stat aici câteva ore, dar domeniul îți poate ocupă lejer o zi întreagă sau chiar două. Nu te plictisești aici, există câteva terase unde poți servi masă, un deșert sau cafea. Există băncuțe, zone de relaxare și plimbare după preferințe. 

Castelul Lednice mi-a rămas la inima și îmi doresc să îl revăd într-o bună zi.  

Rămasă încă cu gândul la viață de lux de la castel, ne-am îndreptat către următoarea destinație, orașul Brno. 

Brno este capitală regiunii Moravia, este un oraș cosmopolit și turistic, care oferă de toate pentru toți. Ne-am început vizită evident cu cel mai cunoscut loc al orașului – cetatea Spilberk. Această este situată pe o colină în mijlocul orașului și îl domină de peste 700 ani.

Inițial, această cosntrctie a fost castel regal al Moraviei dar încet încet s-a transformat în fortăreața, cazarmă și mai apoi a devenit cea mai dura închisoare de pe teritoriul Austro-Ungariei. 

Aici am avut parte tot de un tur ghidat, taxa de intrare fiind una mică, 70 coroane cehesti pentru grup. Aripa care se vizitează cuprinde fosta închisoare și poveștile pe care le-am auzit nu au fost dintre cele mai fericite. Cum istoria nu este mereu doar despre bucurii, încercăm să trecem peste toate și să apreciem prezentul. 

Partea cea mai frumoasă a acestei locații este că acum localnicii își oficiază căsătoriile civile pe balcoanele și terasele cetății, priveliștea către oraș fiind una de vis. 

A urmat turul pietonal al orașului Brno, un tur plin de energie și curiozități. Uneori, străduțele mi-au adus aminte de Sibiul nostru, de Transilvania. Restaurantele și terasele te îmbie la tot pasul cu preparate tradiționale, cu dulciuri și mai ales cu vin și bere. Există standuri care vând vin aproape pe fiecare stradă din centrui, iar doritori sunt mulți. Am prins chiar și festivalul vinului în desfășurare. 

O altă curiozitate din Brno este Muzeul Tehnic. Acesta trebuie vizitat neapărat dacă treci pe aici. Te va surprinde plăcut cu o colecție impresionantă de tehnică veche: de la mașini de epoca, la primele calculatore. De la avioane vechi, la aparate foto.

Deliciul muzeului este fără îndoială reconstrucția la scară de 100% a unei străzi din Brno din perioada interbelică. Găsești aici de la alimentară la pantofar, frizerie și multe alte încăperi care te fac să te întorci în timp. Și toate astea pe fundal de muzică adecvată. Și că un ultim pont: anual, la noaptea muzeelor, coaforul de pe străduță din muzeu este funcțional. Aviz doamnelor 🙂 

Ar mai fi multe de înșirat aici despre această mică escapadă, dar pe care am simțit-o muuult mai lungă de fapt. Dar mai bine va las câteva poze care, sper eu, să va trezească poftă de călătorie!

Să ne recitim cu bine!