#galeatacucarti

1. Domnișoara Christina – Mircea Eliade: auzisem de film, dar am ținut morțiș să citesc cartea înainte. Am rămas plăcut surprisă de ingeniozitatea și imaginația de care autorul a dat dovadă.
2. Cuore, inimă de copil – Edmundo de Amicis: primul roman pe care l-am citit. Aveam 11 ani și am plâns, am suferit, m-am bucurat alături de micuțul Enrico
3. Minunata lume nouă – Aldous Huxley: prima carte care m-a șocat în adevăratul sens al cuvântului.
4. Der Vorleser/Cititorul – Bernanrd Schlink: mi-a plăcut curajul tânărului de-a o iubi pe Hanna și m-a durut naivitatea lui.
5. Cel mai iubit dintre pământeni – Marin Preda: m-am luptat cu ea cam trei luni, dar am reușit să o duc la capăt. O poveste încărcată de realitatea vremii și o frescă a societății proaspăt îndoctrinate. Am rumegat-o destul de greu, dar am biruit, am băgat la cap și m-am minunat de una singură.
6. Jucătorul – F.M. Dostoievski: pentru că am citit-o în timp record 1 zi și încă vreo 4 ore.
7. Zaraza – Andrei Ruse – mi-a rămas în suflet povestea unui om simplu care ajunge sub aripa nu prea protectoare a istoriei învingătorilor. Un roman cu suflet despre un suflet care nu s-a pierdut în negura vremii.
8. Faust – W.J. Goethe: pentru că m-a făcut să văd viața din alt punct de vedere și cu alți ochii.
9. Adam și Eva – Liviu Rebreanu: pentru că mă chinuie întrebarea care ți-o pui citind ultimele pagini – cum poate un suflet călători prin șapte vieți și să fie mereu singur?
10. Ochiul căprui al dragostei noastre – Mircea Cărtărescu: de drag pentru ochii căprui.

”Spune-mi ce carte citești, ca să-ți spun cine ești”