Fentez timpul

Pentru că sunt genul ăla de om care ar face orice în viața asta – bine, nu chiar orice – sau mai bine zis, le-ar face pe toate, am fost nevoită să învăț să fentez timpul. Cumva, nu știu prin ce minune, reușesc să le fac pe toate, inclusiv să am timp liber de ieșeală sau de citit o carte bună. 🙂

Sunt persoane care mă întreabă cum reușesc să fac atâtea. Răspund un sincer ”nu știu” sau ”pur și simplu”, îmi ridic o statuie în cap, mă aplaud și zâmbesc – toate acestea în mai puțin de o secundă. Se întâmplă din nou, fix în momentul ăsta în care scriu. Mbun, am analizat întreaga situație și am ajuns la concluzia că totuși, am câteva șmecherii pe care le aplic și care, aparent, și funcționează.

Unu. Am chefentez timpulf sau n-am chef. Nu aș putea spune că mă bazez pe lista priorităților, ci mai degrabă mă duc după ce am chef să fac. Pe cuvânt. Funcționează mereu mai bine și mai repede, dacă am chef să fac acel la lucru sau nu. Adică nu mă pot obliga să stau și să învăț în momentul în care sunt prea agitată, prea obosită sau am alte lucruri pe care simt că mi-e musai le rezolv.

Doi. Fac trasee (să nu vă gândiți la prostii!). Sunt zile în care trebuie să ajung în foarte multe locuri și să rezolv enșpe mii de mărunțele. Alea sunt zilele în care mașina mi-e plină – de lucruri și de oameni – și în care rezolv cel mai repede lucrurile pentru că înainte să plec de acasă dau telefoane, stabilesc ore apropiate și fac un circuit al orașului – de cele mai multe ori. Adevărul este că deși le rezolv repede, acele zile îmi storc energia pic cu pic, iar seara tot ce-aș face e să beau un pahar de vin roșu și să citesc o carte bună.

Trei. Citesc. Pe mine cititul mă ajută să mă deconectez și să le dau timp neuronilor mei să se refacă. Cel mai mult citesc seara, înainte de culcare. Nu doar că dorm mult mai bine, ci am și vise frumoase sau nu am deloc (cel mai fericit caz). Rare sunt momentele când nu am o carte în geantă sau pe telefon.

Patru. Când învăț, învăț. Când fac alte chestii, fac alte chestii. Mai sus am zis că dacă nu am chef să învăț, atunci nu învăț, dar fac alte chestii. Refuz să pierd vremea aiurea. Dar în momentul când vreau să învăț, poate pica lumea că nu-mi pasă. Atunci stau pe curul fundul meu și citesc, îmi fac notițe, mă uit la filmulețe, mai iau pauze și gustărici și de cele mai multe ori stau până târziu în noapte.

Cinci. Pierd vremea aiurea. Când nu refuz să pierd vremea aiurea, o fac în stil mare. Mă plimb prin Mall, mânânc chestii cu multe calorii, mă joc Candy Crush, beau cafea, stau pe net. Somnul nu va fi niciodată încadrat în această categorie.

Șase. Somnul. Urăsc să dorm când am de lucru sau de învățat. De fapt mi se pare că aș face atât de mult chestii  aș face și mai multe chestii, dacă nu ar trebui să dorm. Cum socoteala din târg nu pușcă deloc cu cea de acasă (nu, de fapt era invers), dorm oricând, cam pe oriunde e un pat moale și de care-s sigură că e cât de cât curat. Avatajul meu e că dorm puțin, dar mă trezesc odihnită. Cele mai ciudate locuri în care am dormit: la curs, într-o sală de spectacol, pe culoar în autocar, în mașina mea, în cămin la fete, în sala de lectură la facultate, pe bagaje.

Șapte. Nu-mi fac ”to do list” prea des, dar scriu. Am o agendă unde îmi scriu diverse chestii pe care trebuie să le fac, dar de fiecare dacă când fac un ”to do list”, nu rezolv nici unul din punctele menționate acolo pentru că îmi dispare cheful. Pe blog scriu când am chef. Sunt zile în care nu scriu deloc, dar sunt zile în care scriu mai multe articole și le programez. Prezentul e scris duminică, de ziua aia cu V și e publicat abia azi.

Ar mai fi câteva ”secrete” de zis, dar atunci nu ar mai fi secrete. Habar n-am dacă-i bine ce fac și cum fac, dar cel mai bine mă simt în serile acelea, când înainte de culcare zâmbesc la gândul că a fost o zi plină de reușite. Nu știu dacă e cel mai bine cum fentez timpul, dar o fac și uneori chiar îmi face plăcere. 😀