O istorisire dintr-un tren CFR – cu sau fără reclamație?

Povestea de mai jos este despre o călătorie întreprinsă prin februarie a.c. Am uitat complet de text deși îl scrisem imediat după. Iată că de discuție este binevenit și acum că tot e perioada de ”mă sui în tren, văd eu unde și când ajung”. Să începem.

Long time no tren se spune, dar vă zic că ultima experiență avută cu CFR a fost neprețuit. Am povestit și în trecut despre pățanii cu acest serviciu public, dar ca ieri nu a fost niciuna. Și pe cuvânt că am încercat să rămân zen, dar nu prea mi-a ieșit.

Mă pregăteam pentru un drum scurt între București și Bușteni. O călătorie de o oră și jumătate. Ce se poate întâmpla în acest timp? Pe cuvânt că am trecut prin toate stările. A fost mult mai intens decât atunci când, între Strehaia și Drobeta Turnu-Severin s-a stricat locomotiva în plină iarnă și am stat pe nevăzute vreo 3 ore.

Să începem cu începutul. Eram cu Alexandra și voiam să prindem trenul IR de 15:10. Am ajuns prea târziu la gară, adică undeva pe la ora 14:40. Se pare că CFR nu mai eliberează bilete pentru o călătorie care va avea loc în mai puțin de jumătate de oră. Nu știam acest lucru, așa că am fost nevoite să așteptăm următorul tren, IR 1529 de la 16:43.

Nici un stres, ne-am proțopit în Mc-ul dn gară, am degustat câte ceva și am muncit. Fără prea multe surprize, trenul a tras în gară cu 15 minute mai târziu. Ne-am suit, ne-am așezat comod și am făcut cunoștință cu colegii de compartiment.

Primul impact al compartimentului a fost că era de fapt cușetă. iar locul de bagaje era destul de dubios peste hol, nicidecum peste scaune. În fine, ne-am liniștit, trenul a plecat. Controlorul a venit să verifice biletele. Un coleg de compartiment s-a plâns de lipsa spațiului pentru bagaje. I s-a reproșat că are mofturi și o atitudine arici.

Tâgâdâm-tâgâdâm, trenul se apropie de prima stație, iar din tavan începe să curgă apă murdară. De fapt cred că era zăpadă topită, neagră și rece care picura din toate spațiile posibile: din aerisire, îmbinări, neon. M-am panicat cât a ieșit din neon – apa și curentul nu sunt o idee bună a un loc. Nașul a revenit în compariment. A observat problema și a oferit o soluție simplă – să ne mutăm pe barba lui în vagonul 2, adică la clasa I.

Bun, am luat catrafusele, hainele și dă-i spre clasa I. Am treversat 3 vagoane pline ochi. Știți că CFR vinde bilete și fără loc. Oameni în picioare, oameni pe scaun, oameni peste tot. Și dă-i și treci printre ei.

Ajunse în vagonul 2, constatăm că și acela era plin ochi. Dă-i înapoi, aude-ți înjurături de la cei cu loc. Cel mai tare m-a enervat un nene care m-a întrebat dacă am mers să văd locomotiva. I-am explicat că în compartimentul nostru picură. S-a uitat sfidător la mine și mi-a aruncat flegmatic că de fapt nu am loc. M-am oprit și m-am uitat la el. N-am mai zis nimic, dar m-a enervat cumplit.

Într-un final, am ajuns în același compartiment și m-am ferit de apă cu o revistă.

Acum, vă întreb pe voi, căci colegii de compartiment și-au exprimat părerea. E de făcut reclamație sau nu? Aștept răspunsurile și revin cu o completare apoi.