În această seară, EL m-a întrebat despre ce este blogul meu. Și trebuie să recunosc că întrebarea a fost plasată corect. Despre ce e blogul meu? Scriam cândva într-o descriere ”Un blog despre ganduri, framantari, bucurii, fericiri… Un blog cu de toate, dar mai ales cu suflet.”. O fi, nu neg. Dar cine are nevoie de bla bla-urile mele?

Și uite așa, mergând pas cu pas și analizând rațional ceea ce eu numesc colțul meu zgomotos, ajung la concluzia că nu are nici cap nici coadă. Este ca o pată de culoare (nu contează ce culoare) pe o pânză albă. Sau este o stea, din miile de stele de pe cer. Sau poate că este încă un blog despre nimic. O fi, din nou, nu pot să neg.

Fără cap și fără coadă, acesta trăiește totuși. Dar nu doar pentru cei care-l citesc, ci pentru mine. Este proiectul meu, pasiunea mea, zgomotul meu și provocarea care mi-am dat-o singură. Am pus pariu cu mine și nu vreau să pierd.

Blogul meu poate însemna puțin pentru alții, chiar nimic.

Însă pentru mine și prin mine el prinde culoare – uneori veselă, alteori furioasă, pesimstă, optimistă. Pentru că în fond, cu toții avem nevoie uneori de mici nimicuri care să ne facă să zâmbim sau care să ne îmbărbăteze atunci când ne este greu. Iar când nu e nimeni acolo, cel mai util este internetul și poate chiar blogul preferat, alături de o melodie de suflet.

Așadar, blogul meu nu este despre nimic concret, palbabil. Dar este despre mine și despre tot ce văd, aud, simt… Și prin faptul că scriu aici unele lucruri din viața mea, este pentru că, probabil, cineva înțelege pe pielea sa ceea ce vreau să spun, ceea ce simt.

LinkedIn