După primul an

Uite așa, cu bune și cu rele am trecut în anul II. Nu îmi vine să cred că am ajuns să scriu acest articol. Dacă primul semestru mi-a părut relativ lung, s-a compensat cu cel de-al doilea pe care efectiv nu l-am simțit. S-a scurs pe lângă mine, făcându-mi ușor cu mâna și m-am trezit în a doua sesiune, unde mitraliera a fost lentă pe lângă rapiditatea cu care s-a tras în noi. La figurat vorbind, desigur. Sunt unele lucruri pe care le-am învățat și pe care abia acum le rumeg, după primul an, cum ar fi:

1. Învățatul începe întotdeauna de… mâine.

Asta până când ajunge sesiunea să-ți bată la ușă și începi să te panichezi. Așa am făcut eu în prima sesiune. Deși profii ne tot ziceau ”Puneți mâna și învățați”, eu batman și batman. Adevărul este că nu știam cu ce se mănâncă sesiunea la medicină, examenul grilă și sutele de pagini, așa că aș putea să am o scuză. Nu o consider valabilă, pentru că de bine, de rău am supraviețuit primei sesiuni și am înțeles că învățatul forțat nu e productiv. Începând să înțeleg cu ce se mănâncă, sesiunea a doua a fost mai simplă din acest punct de vedere, pentru că deja elementele se legau, conturându-se un tablou. Și totuși, un student la medicină nu se învață aproape niciodată minte, dar sunt și excepții care întăresc regula.

2. Chiar dacă învățatul începe de mâine, întotdeauna înveți mai bine alături de colegi

Învățatul alături de dragele mele colege Adelina și Alexandra a fost mereu o provocare, dar în același timp și o plăcere. Alexandra este mereu motorul, pentru că e cea mai muncitoare dintre noi ”Hai, hai, hai să-nvățăm!” sau ”Măi fetelor, voi sunteți nebune? Vă dați seama cât mai avem și voi stați degeaba?!”. Parcă și acum o aud. Adelina și cu mine în schimb… mai leneșe din fire, dar cu toate acestea, destul de conștiincioase cât să învățăm ”așa cum se cuvine”.

Dar să revin la argumentul din afirmația de mai sus: e mult mai fain, cel puțin la facultate și cel puțin din punctul meu de vedere, alături de colegi, pentru că sunt unele lucruri pe care poate tu nu le pricepi, dar colegu’, da. Când pleacă cheful, te trage colegu’ de mânecă. Și câte și mai câte.

3. Mâncarea în cămin e mai bună decât aia de acasă

În cazul în care stai în orașul în care ești la facultă, atunci ai două variante: fie nu dai deloc prin complex, pentru că doh! nu-i de tine, fie mergi cât de des poți, că doar n-ai să treci de studenție fără măcar să guști viața din cămin. Iar viața în cămin, pentru una ca mine care stă încă în casa părinților, este cel puțin gustoasă, pentru că mâncatul în comun e de o mie de ori mai bun. Pe scurt, ce-i de pe uliță-i mai bun.

 

4. La examen îți pică mai mereu ceea ce n-ai învățat

Teorie care la mine s-a aplicat în 60% din cazuri. Ideea e nu că nu am învățat deloc ceea ce mi-a picat în cazurile cu pricina, ci că am bâjbâit fie că nu am priceput și mi-a fost lene să-mi bat capul, fie că doar mi-a fost lene.

5. Cafeaua de dimineață pe băncuța facultății e cea mai bună

… mai ales aia înainte de examene. Îți dă așa un curaj și o credință că vei trece cu brio examenul. Singurul ei dezavantaj este că starea de încredere durează până înainte cu cinci minute de-a primi subiectele și trece după ce-ai primit nota.

6. Mersul la bibliotecă te ajută să te concentrezi

Fără glumă acum, învățatul la bibliotecă sau în sala de lectură este sănătos pentru sesiune, pentru că te poți concentra mai bine decât în pat sau la biroul din cameră, care se află lângă pat.

7. Revenind la cafea – nu-i sesiune fără vreo câteva căni de 3 în 1 pe zi

Deși nu-i neapărat o cafea sănătoasă, este cea mai bună și parcă unge gâtlejul și neuronii pentru un învățat cât mai comod. Are un efect prelungit în comparație cu cafeaua de pe băncuța facultății, pentru că de cele mai multe ori nu o bei singur, ci alături de cartea care se presupune să o stochezi pe ramii tăi.

8. În timpul semestrului, parcă orice-i mai interesant decât cursurile, laboratoarele, seminariile…

Da, da. Pe cât de stresată am fost în liceu de prezența obligatorie, pe atât am fost de relaxată acum, în primul an. Desigur, că relaxarea nu înseamnă inconștiență și atunci când era musai mă ducea sau recuperam, însă existau zile în care pur și simplu… somn. Sau remi. Dar existau și zile în care mergeam cu drag și asimilam orice informație mi se transmitea.

9. Anul întâi trece mai repede decât un accelerat

Primul semestru pare lung și pare să te bulverseze, pe tine, proaspătul boboc. Vrei să înveți, n-ai chef, nu știi exact ce te așteaptă. Treci de prima sesiune, începe relaxarea. Parcă vezi altfel faculta și felul în care o abordezi este dintr-un punct mai liniștit.

10. Îți dai seama dacă facultatea pe care ți-ai ales-o e pentru tine și dacă da, realizezi că doar de tine depinde cât de bun vei fi

Așa s-a întâmplat cu mine. Mi-am dat seama că locul meu este la medicină și că, deși în al doilea semestru am fost mult mai relaxată, rezultatele mele au fost ceva mai bune. Și sunt mândră de asta. 😀

 

Acum, am două curiozități: dacă sunteți încă la liceu – cum vă imaginați primul an de facultate? și a apoi: dacă sunteți/ați fost studenți – cum a fost  viața după primul an? 🙂