Îți place să râzi de mine, să mă umilești. Îți place să crezi că ești cel mai deștept, să crezi că toate ți se cuvin și că așa trebuie să fie. Te satisface să crezi că nimeni și nimic nu poate riposta împotriva ta și că poți face orice. Ai impresia că toate deciziile pe care le iei sunt corecte și că nimeni nu are dreptate decât tu. Crezi cu tărie că le știi pe toate și că nimeni și nimic nu are un argument mai bun decât al tău.

Nu admiți când greșești, nici nu îți ceri iertare. Crezi că nu este demn să îți ceri iertare cuiva care este mai tânăr, mai sărac, mai slab, mai neșcolit decât tine. Vrei să păstrezi mereu aparențele pentru străini. Îți dorești să vadă toți cei din jur cât de perfectă este lumea ta. Ești mereu peste toți și toate și ai impresia că poți controla pe toată lumea.

De ce faci toate astea?

Dacă vrei să-mi demonstrezi că ești puternică, nu cred că este modul corect de-a o face. Dacă vrei să demonstrezi lumii că ești invincibilă, nu reușești decât să-i îndepărtezi pe toți de tine. Nu știu cum de nu ți-ai dat încă seama?

Nu ai nici un prieten adevărat, nu ai pe nimeni, în afară de noi. Inclusiv sora ta, nepoții tăi, tatăl tău, socrii tăi, cumnatele și cumnații te cred o înfumurată și ne întreabă cum te suportăm. Doar pe noi ne ai și de noi îți bați mereu joc. Oare acesta este felul tău de a-ți arăta iubirea?

Sunt momente când ești perfectă. Momente în care tot ce am spus mai sus pare irealist, parcă rupt dintr-o altă lume, dintr-o altă persoană. Dar sunt momente, cele mai multe, când totul este atât de adevărat. Ce o fi în sufletul tău? Oare tu știi toate astea? Dacă le știi, de ce nu faci nimic să te schimbi?

Oare ai fost așa de la început? Ce te-a schimbat? Cel mai mult mă enervează că nu pot derula timpul ca o casetă ca să-ți vizionez tinerețea, pentru că oricât de mult aș insista, tu nu mi-ai spune adevărul gol-goluț. Nici chiar eu nu aș face asta. Vorba aceea, unde ar ajunge lumea dacă am putea înregistra pe o casetă tot ce am auzit și dacă am putea printa tot ce am văzut.

Te iubesc. Te iubesc enorm.

De la cer la pământ poate că este puțin. Te iubesc așa cum ești. Dar mă doare multe lucruri pe care le faci. Și totuși nu cred că mai este altă cale. Ești așa cum ești. Specială și unică. A mea pentru totdeauna. Și când spun totdeauna, nu mă refer până voi găsi pe cineva mai bun, pentru că știu că nu există acea persoană.

Care este oare cheia sufletului tău?

Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.