Întreaga devatură care s-a creat în jurul tragediei din clubul Colectiv a scos la iveală, ca orice tragedie din această țară, ”cele trei tabere”. Oamenii care pun pe seama păcatelor lumești tragedia petrecută, oamenii indignați, care spun că așa ceva se putea preveni și cei indiferenți, care cred că dacă ei sunt ok, totul în jurul lor e ok.

Nu am să vorbesc despre nici una dintre aceste trei categorii, ci vă voi spune motivele mele pentru care cred cu tărie că Dumnezeu nu este așa cum ni-l prezintă încă din copilărie cei care au acest job.

Dacă Dumezeu ar aplica pedepse peste omenire pentru păcatele pe care le săvârșim, acestea nu ar trebui să privilegieze pe nimeni. Nu cred că există un om mai păcătos decât altul. Să luăm spre exemplu cele 27 de victime de la Colectiv. Cu ce au greșit ele mai mult decât oricare altul?

A, ei au fost sacrificați sau cum?

Ipocrizia celor care spun acest lucru este atât de mare încât îmi provoacă greață. Dacă printre cei de acolo se afla fratele sau poate chiar progenitura lor? Oare ar mai spune aceste lucruri? Oare cei care împart judecata lui Dumnezeu nu au strop de bun-simț pentru acei părinți care și-au pierdut copilul într-un mod atât de stupid din neglijența unor oameni avizi?

Mă revoltă. Mă revoltă faptul că sute de milioane de euro sunt investiți într-o catedrală opuentă, iar medicii pleacă din țară pe rupte pentru că banii sunt puțini, materialele aproape inexistente, iar respectul față de acești oameni tinde către zero, fiind numiți mai mereu șpăgari, oameni de nimic. Nimeni nu știe câte nopți și câte zile au pierdut acești oameni pentru a se pregăti să salveze vieți. Iar această țară le refuză dreptul la muncă, oamenii cu drept la viață mor pentru că doar credința și religia nu-i va salva, iar noi construim clădiri mari, cu cupole aurite.

Eu nu cred că așa vrea Dumnezeu, nu pot să cred că asta înseamnă divinitatea și ceea ce va fi dincolo de această viață. Nu știu, poate sunt eu defectă…

Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă că prin iubire, compasiune, omenie ajung la acea desăvârșire și la fericire și pace.

LATER EDIT: