Constanța m-a dus cu gândul la mare

– Teodora, care este secretul unui blogger de succes? mă întreabă Roxana foarte serioasă.

– Constanța, cred că secretul este constanța, răspund la fel de gravă. În platou se lasă o secundă de liniște. Consecvența adică, nu orașul.

Și totuși, de ce nu ar fi și orașul până la urmă? (gând separat)

Fragmentul de mai sus este desprins dintr-un interviu acordat în emsiunea Roxanei Morun de la TVR Timișoara, Ora Regiunii. Am fost invitată împreună cu Andra să povestim despre November Notes in Social Media 2017.

La finalul emisiunii, fix când ne pregăteam să închidem glorios cele 30 de minute de faimă la televiziunea locală, am dat-o de gard în stil mateocesc.

O gafă care m-a dus cu gândul la mare

Apoi, toată seara am fost cu gândul la mare. Am rămas cu câteva gânduri nescrise din acea vacanță, așa că am zis să-mi iau revanșa.

Despre Jupiter și cazare am discutat deja. Ce nu v-am spus este că într-una din seri am mers în Constanța. Am luat la puricat un mall, nu pentru haine, ci pentru cărți.

Apoi am luat-o la pas pe faleză, după ce am mâncat bine de tot la Bacaro Port. Habar n-aveam de loc până nu l-am văzut într-o postare a Ioanei Grama care mi s-a întipărit direct în creier. Adevărul este că mi-a plăcut foarte mult și îmi doresc să revin.

Bacaro Port – loc de suflet în Constanta

Am mâncat midii în sos de vin. Îmi plouă în gură și acum când mă gândesc la ele. Nu mi-au ieșit pozele așa cum am vrut, căci se întunecase deja. Totuși, sper să vă fac poftă, căci restaurantul merită o vizită.

Decorul este superb, personalul foarte amabil, iar priveliștea te face să te simți liber. Adică serios, dacă știam să navighez, mă urcam într-o barcă și îmi indeplineam visul. Să vă mai spun că am făcut și acolo o gafă? Poate altă dată 😀 .

Așa, am rămas doar cu amintirile frumoase. Și nu știu cum se face, dar m-a apucat așa un dor de mare, iar afară e atât de frig.

Cazinoul din Constanta – tăcerea e de aur

Tot în august mi-am îndeplinit un vis mai vechi. Am văzut faimosul cazino care acum e în paragină.

Clădirea este incredibil de frumoasă. Are detalii atent sculptate, iar arhitectura în stil Art Nouveau refectă moda începutului de secol XX. Cazinoul aparține acelui oraș și parcă acolo îi este concentrat întregul spirit. Am o singură dilemă – cum să-ți lași sufletul în paragină?

Cu toată rușinea, cam atât am reușit să văd din Constanța. Însă aș reveni cu drag, am auzit că sunt bloggeri faini pe acolo 😛 .