Mici gafe în dragoste
Eu nu am știut niciodată să fiu hazlie, în schimb îmi place să râd. Nu am știut niciodată să spun un banc, însă mereu le-am ascultat cu drag și am râs din toată inima…
și alte gânduri
Când mă gândesc la o Arhivă de Zgomote, mă gândesc la adolescență. Aici am adunat toate textele pe care le-am scris pe blog din vremea când hormonii erau până la cer și stima de sine era undeva sub nivelul mării.
O arhivă de zgomote ca o amintire
Le-am păstrat, deși nu sunt mândră de toate textele, pentru că ele fac parte din cine sunt eu astăzi. Sunt stări și momente, amintiri și imagini care m-au marcat într-un fel sau altul.
Eu nu am știut niciodată să fiu hazlie, în schimb îmi place să râd. Nu am știut niciodată să spun un banc, însă mereu le-am ascultat cu drag și am râs din toată inima…
Nu am mai scris de mult. Mă refer la scris şi nu la prostii. Şi mă veţi întreba de ce am scris prostii. Simplu. Pentru că lucruri serioase nu am putut scrie. Pentru că…
Ultimul retuș în baia liceului, unde lumina este oricum prea proastă. Altă opţiune însă, nu aveam. Mă gândeam la cât de groaznic arăt, oricum după o zi cu şapte ore de curs şi câte…
Trenul vieţii nu opreşte în orice staţie pe care o întâlneşte. Trece prin multe staţii, dar opreşte în acelea în care are un motiv să o facă. E tot ceea ce avem nevoie –…
Mergând azi spre casă, unde mă aștepta Oma (85 de ani), mi-a trecut prin minte o constatare la persoana mea. Mereu când citesc ceva – fie o carte, un articol, un post pe blog…
Ei au fost nevoiţi să moară şi să renască pentru a înţelege cât de mult se iubesc printre acele gânduri zgomotoase. Au dispărut din lumea reală şi au mers undeva, unde nu e durere, nu este…
Poate că ”Omul potrivit, la momentul potrivit” vă sună a clișeu. Dar e un clișeu dat naibii. Personal, pe mine mă dezgustă, din simplul motiv că îmi pare atât de umflat de atâta dreptate.…
În seara asta am fost mândră de România mea! Orice ar spune lumea, oricare ar fi mentalitatea românilor, azi a fost o zi specială. Meciul împotriva vecinilor din vest a fost o dovadă că…
În ziua de azi ne spunem că nu mai suntem oameni. Corupția din jurul nostru, oamenii egoiști, cei care se aruncă într-un egocentrism bolnav pentru a aduna averi, ne pun la pământ. Nu numai…
Urâm înfrângerile pentru că ne lasă un gust amar, pentru că ne pleznesc cu multe prea trista realitate, pentru că pur și simplu nu ne place să pierdem. Ducem o luptă constantă cu tot…