Blogul meu – ce să fac cu el?

Trec prin una din acele crize în care nu-mi place nici tema, nici numele, nici textele, nici pagina de fb. Nu-mi place nimic de pe blogul meu și îmi pun probleme serioase dacă să-l reorientez sau nu.

Conform celor mai recente studii, cică nu mai este la modă să ai un nume creativ, ci numele tău într-un link mare și gras. Ei spun că denotă profesionalism și seriozitate.

Îmi amintesc când am prezentat blogul meu unui mare șmecher din capitală. Scriu pe ZgomotulGandului.ro, am spus cu timiditate în glas. Oamenii ăștia mari mă intimidează uneori. Pfff… ce nume aveți, frate, nu o să vindeți niciodată cu ele. Lângă mine era și Alexandra care scrie pe corcodus.ro dacă erați în dubii care „voi”.

Reacția lui m-a afectat foarte puțin, aproape spre deloc. Cu toate acestea, îmi pun uneori întrebarea cât de relevant este ceea ce scriu aici. Mă frământă gândul că poate un nume mai normal, ar fi mai vizibil.

Da, boss, e Zgomotul Gandului, blogul meu.

Am o mie de argumente pentru care nu vreau să schimb nimic. Urma de poet romantic din mine nu lasă orgoliul jos și în fond nici nu are de ce să o facă.

Poate că un rebranding cu nume nou (al meu adică), un alt design și câteva direcții binestabilite ar fi mult mai utile. Însă nu-mi doresc cu adevărat acest lucru. Aș pierde contacul cu începuturile, cu vremea fragedei adolescențe,  cu mine (v-am zis că-i o urmă de poet acolo?).

Haosul pe care-l găsiți aici, căutând în arhivă și prin categorii, telenovelismele scrise cu ani în urmă, frustrări și greșeli – gramaticale, de ortografie, de exprimare, texte puerile și bucurii. Toate fac parte dintr-o istorie care-i a mea.

Blogul acesta spune o poveste și oricât de necomercial ar fi – deși au existat oameni care au plătit pentru el – Zgomotul Gândului face parte din mateoc, cea care e astăzi. Dacă îți place îl iei. Fii cu băgare de seamă, căci de nu-l iei, pierderea va fi cu tine. 😛

Mno, am decis. Nu se schimbă nimic. Am avut nevoie să-mi calmez gândurile pentru că, desigur, este noapte și ele n-au somn. Închei prin a vă aduce în fața monitoarelor vestea bună: criza mea a luat sfârșit. A fost un puseu acut, însă l-am depășit cu brio. 🙂