Da, am un birou doar al meu

Pentru cei care nu au timp să citescă sau preferă pur și simplu să asculte:

Da, am un birou și este doar al meu. Nu e mare, dar e alb și are un sertar și un dulăpior. M-am instalat aici de prin iulie. Nu l-am simțit al meu până prin septembrie. Nu pentru că nu ar fi fost primitor sau pentru că oamenii cu care împart spațiu ar fi fost necunoscuți. Mi-a luat ceva timp să mă adaptez. Deși mi-am dorit un an #fărăcomplicații, am renunțat repede la idee.

Prin martie mai exact. Au fost prea multe complicații și prea multe schimbări. Am renunțat la multe lucruri, dar au venit și mai multe peste mine. Am fost totuși ceva mai selectivă. Am spus multe nu-uri. Începțnd de la hai să mergem până la hai să facem sau te invităm. M-a ajutat acest lucru. Poate nu pe parte profesională, cât personală.

Mi-am dat timp. Mi-am dat timp să mă gândesc ce e mai important pentru mine. Cine sunt acei oameni care merită timpul meu. Dacă sună egoist, ei bine, ați înțeles perfect. Mi se pare absolut normal un strop de egoism în viața fiecăruia. Este vorba totuși despre un egoism cântărit și mai mult decât binevenit.

Chiar dacă nu am frați sau surori, am fost educată să împart. Lucruri, momente, trăiri. Oricât de introvertită m-aș vrea, pur și simplu nu pot. Și mi-am dat seama că este perfect în regulă. Nu pot ține supărare, așa cum nu pot să mă consum prea mult timp pe un subiect.

Lucrurile și momentele vin și pleacă. Regula de bază este să pun seara liniștită capul pe pernă. Am învățat asta de la Oma, care mâine împlinește 90 de ani. Mi-a repetat-o și Cristina într-un interviu pe care deși îl am în draft n-am reușit să îl public.

Am un birou și un elefant pe el

Dar da, am un birou doar al meu. Aici am dat naștere unor idei. Am lucrat la câteva proiecte deja. El mă așteaptă aici liniștit. E în fiecare dimineață aici, alb, curat. Am scris nenumărate texte de aici. Între timp a apărut și un elefant indian pe biroul meu. E primit de la o prietenă dragă. Mi l-a adus drept suvenir din excursia ei din Spania. A suferit și un mic accident, dar l-am reparat. Trebuie să stea cu trompa spre ușă. Zice că aduce bogăție și prosperitate.

Deși la început nu mă înțelegeam deloc cu tastatura, între timp am învățat să colaborăm. E ca în viață. Uneori trebuie să te adaptezi și abia după ce dai șansa de a cunoaște, înțelegi că așa e cel mai bine. Pentru moment, nu musai pentru totdeauna. Eternitatea e și ea, până la urmă, ceva relativ.