💔 Cei mai nefericiți oameni de pe planetă 

Cei mai nefericiți oameni de pe planetă sunt cei care muncesc mereu, mereu. Sunt cei care nu au niciodată timp să stea, să respire, să fie. Sunt fix cei cărora li se pare că a sta pur și simplu, a fi efectiv este o pierdere de timp. O utilizare ineficientă a resurselor. Sunt cei care-și îngroapă trecutul atunci când nu le mai servește prezentului.

Cei mai nefericiți oameni de pe planetă sunt de fapt cei care se ascund după paravanul perfecționismului și se biciuie mereu să facă mai mult, să vadă mai mult, să alerge mai mult, să orice mai mult. Care niciodată nu sunt mulțumiți. Care mereu cred că se putea mai bine. Care vor să înghită tot elefantul dintr-o singură gură. Care vor să ardă etape pentru că nu au răbdare, nu au timp.

Sunt cei a căror inimă a fost frântă de zeci de ori. De mii de ori și lipită, cusută, sudată, peticită pe toate părțile doar ca să fie întreagă din nou.

Cei mai nefericiți oameni de pe planetă aleargă după idealuri puse pe piedestal și se scuză după ideea sacrificiului suprem.

Pentru un țel, pentru o cauză. Ai spune că e egoism, narcisism. O fi. Dar eu cred că e mai mult. E atâta durere acolo în sufletul celor mai nefericiți oameni de pe planetă că nu știu cum să o digere altfel. Atâta suferință, atâta frică care de cele mai multe ori se transformă în furie și agresivitate.

Și toate sunt atât de greu de dus, încât e mai ușor să le îngropi. Să te îngropi. În muncă, în idealizarea unui țel. Pentru că vrei să-i dai un sens. Pentru că ești nedreptățit. Pentru că nu înțelegi de ce tu, dintre toți oamenii de pe planeta asta, de ce tocmai tu ești chiar cel mai nefericit.

E greu să-ți trăiești nefericirea.

Să îi dai voie să doarmă cu tine în pat, să udați împreună perna și să omorâți nopțile fără somn. E greu să o lași să mănânce cu tine la masă, să îți taie orice poftă de mâncare chiar și pentru lubenița aia pe care altădată ai fi devorat-o fără să stai pe gânduri.

E greu să o accepți ca parte din tine, să o mângâi când îți mai dă un cot în coaste. Să o iei în brațe când se răzvrătește ca un copil care nu a primit o acadea într-un magazin plin de dulciuri.

Să o ții de mână când tu la rândul tău ții pe altcineva de mână. Să îi dai voie să apară în fotografii și filmulețe. Să o scrii, să o cânți, să o asculți, să o iei cu tine zi de zi, clipă de clipă.

Doar că vezi tu, e mai bine să încerci să te împrietenești cu nefericirea ta, decât să o îngropi.

Cu cât vrei să o îngropi mai mult, cu atât ea va deveni mai mare, mai greu de dus, mai apăsătoare. Pentru că, vezi tu, nefericirea se hrănește din negare, uitare, ignoranță și crește în umbra ta ca o buruiană. Și nimeni, nimeni de pe planeta asta nu te va putea face fericit. Nici cea mai bună promovare, nici atingerea visului la care ai muncit cel mai mult, nici măcar cea mai grozavă iubire.

Cei mai nefericiți oameni de pe planeta asta cred că singurătatea înseamnă fericire. Dar fericirea înseamnă oameni și un echilibru pe care îl ai tu, cu tine și cu nefericirea ta. Pentru că toți, mai devreme sau mai târziu, am fost printre cei mai nefericiți oameni de pe planetă.

Să ne recitim cu bine.

Sursă foto