Autor: Guzel Iahina
Titlu original:  Zuleiha otkivaet glaza 
Naționalitate: rusească
Anul primei publicări: 2015
Numă de pagini: 424
Editura: Humanitas – colecția Raftul Denisei
Nota mea: 5/5

A trecut foarte mult timp de când am citit un roman atât de bun. Adevărul este că nu prea am mai citit beletristică în ultimul timp. Habar nu am avut cât de dor mi-a fost. Am cumpărat cartea cândva prin primăvară pentru că auzisem numai de bine de ea și mi se părea foarte interesantă povestea. Aveam să nu mă înșel,

🌱 Zuleiha, deschide ochii a fost ca o gură proaspătă de aer.

Poate că sună ciudat, mai ales având în vedere subiectul romanului. Mai bine de atât nu pot descrie.

Guzel Iahina reușește să aducă la viață o poveste cutremurătoare a unei femei de aproximativ 30 ani care este deportată în Siberia din regiunea Kazan, Rusia în anul 1930. Soția unui chiabur, Zuleiha întruchipează eroul feminin a cărui evoluție se scurge lin de-a lungul lecturii. Știm despre ea că este o nevastă supusă, mamă a 4 fete care mor imediat după naștere și noră detestată de soacră. Soacra joacă un rol important în viața Zuleihăi, însă despre ea vorbim mai târziu.

⏳ Primul capitol o înfățișează pe Zuleiha care are o singură dorință – să ducă bucata de marmeladă înghețată undeva.

Aflăm ceva mai târziu că este vorba despre o ofrandă dedicată spiritului care, chipurile, protejează sufletele fiicelor ei pierdute. Autorul descoperă cititorului profunda suferință a eroinei. Durerea de a nu fi fost o mamă suficient de bună, o soție suficient de dedicată, căci a născut doar fete.

Deși măritată de la 15 ani, crescută să fie supusă bărbatului și dedicându-și viața exclusiv îngrijirii bătrânei soacre și a soțului, mult mai în vârstă decât ea, Zuleiha nu este deloc apreciată, cu atât mai puțin iubită. Unul dintre motive este că nu a reușit să nască nici un copil care să trăiască.

Totul se schimbă în momentul în care soacra are un vis. S-a dovedit de-a lungul vremii că soacra are vise premonitorii. Aceasta știa mereu că Zuleiha va naște fete și că vor muri la scurt timp după ce vor vedea lumina zilei. De această dată, în vis, vede moartea nurorii și eliberarea lui Murtaza, mult prea iubitul ei fiu de această curcă plouată.

Nu am citit de multă vreme o carte atât de frumos scrisă. O poveste cutremurătoare care te face să privești în trecut și să fii recunoscător pentru prezent. Lectura este presărată cu descrieri și schițează un univers greu de imaginat pentru omul prezent.

☁️ Când viața se schimbă într-o clipă

Zuleiha mi-a părut mult timp un suflet naiv. În ciuda vârstei, faptul că nu părăsise niciodată satul natal o plasa aproape într-un univers paralel. Deși conștientă că în afara Iulbașului se întinde o întreagă lume, Zuleiha nu se poate gândi la altceva decât la a-și îndeplini cât mai bine rolul de soție și noră.

Să fii smuls de acasă în miez de noapte, să călătorești luni întregi într-un vagon de marfă și să ajungi într-un pustiu în prag de iarnă. Pare o poveste ireală, însă pentru mii de oameni aceasta a făcut parte din viața lor.

😣 Totul se schimbă când visul soacrei se adeverește.

Nu voi spune mai multe aici ca să nu stric suspansul. Lectura decurge lin și te poartă prin multe emoții, sentimente și chiar ridică dileme existențiale. Este atât de profundă și intensă pe alocuri încât nu poți lăsa cartea din mână.

Există o analiză psihologică atât de fină și totuși bine conturată a fiecărui personaj important. Firul narativ este prezentat din diverse perspective ale personajelor urmărite. Fiecare personaj reprezintă o categorie socială distinctă, iar astfel autorul zugrăvește o frescă socială ce întruchipează Rusia interbelică.

🤵 Ignatov. Un om cu principii care se dedică unei cauze trup și rațiune.

Ar fi mers suflet aici, însă acesta îl trădează și îl obligă aproape de fiecare dată să fie bun. Comunist convins dedicat partidului, în Ignatov se duce o luptă care m-a sfâșiat ca cititor. Deși știm prea puțin despre trecutul lui, descoperim frânturi din prezent, nu pot să nu mă gândesc ce zbucium a trăit. În el a domnit atât un înger, cât și un demon.

Sfârșitul mi-a frânt inima. De mult nu am plâns la finalul unei cărți așa cum am plâns după acest roman. Pentru mine va rămâne mereu cartea pe care o voi recomanda celor care se cred stăpâni pe propriul destin. Zuleiha m-a învățat că viața trebuie să coexiste cu moartea și că gândul că într-o zi nu voi mai  nu mă poate opri să mai trăiesc în prezent.

M-am bucurat enorm decizia pe care a luat-o la final pentru Iusuf. Am stat cu inima strânsă și mi-am dorit ca Ignatov să ia această decizie, deși am fost sceptică.

🌺 Zuleiha, habar nu ai cât de puternică ești

Sunt câteva scene care m-au marcat. Prima a fost cea din tren în care ea refuză să evadeze. Apoi, scufundarea Clarei și pluta alături de Ignatov în derivă, nașterea și frica ei de moarte. M-am bucurat că a cunoscut iubirea adevărată și mi-a frânt inima emoțiile puternice pe care Guzel Iahnia a reușit să le transpună în cuvinte.

Zuleiha întruchipează eroina din basme care parcurge o serie de încercări și se metamorfozează de-a lungul lecturii. Devine ceva mai conștientă de propria putere și tărie, se lasă iubită. Singurul lucru de care mi-a părut rău că nu a scăpat a fost întruchiparea fricilor ei – Strigoaica, soacra.

Deși evoluează ca personaj, fricile ei au același chip zbârcit, orb și surd, cel al Strigoaicei. Cu fiecare apariție a acesteia, Zuleiha luptă să rămână ancorată în realitate. Încearcă mereu să își amintească mereu că soacra ei sigur e moartă.

Chiar dacă viața ei se schimbă într-o clipă și din cauza unor semințe de grâne, Zuleiha se simte eliberată. Noua casă, noii prieteni și noua ocupații dezvăluie o Zuleiha puternică și sigură pe ea, inteligentă și muncitoare, capabilă să iubească și să se sacrifice. Dacă la început vorbea doar cu spiritele, noua viață o învață să socializeze cu oamenii, iar acest lucru contribuie la schimbarea ei.

Luana Schidu reușește o traducere impecabilă și cred că păstrează foarte mult din magia originală.

”…durerea care a umplut lumea n-a dispărut, dar a lăsat-o să respire.”

Cartea merită citită. Nu este o lectură neapărat alertă. Creionează o lume demult îngropată, oferă o lecție succintă de istorie și te învață că uneori poți fi mai puternic decât crezi. Fricile sunt de cele mai multe ori iluzii, iar ce contează cu adevărat este curajul de a înfrunta viața exact așa cum este ea.

Las aici un interviu foarte interesant cu autorul cărții, Guzel Iahina:

Dacă vrei să comanzi carte, o poți face aici. Aștept cu mare drag părerea ta și alte recomandări de carte. Să ne recitim cu bine! 🌸