Zgomotoasa la Kangoo

Mă chinui să scriu acest articol încă din august (!!!) 2014, adică încă de prima dată de când mi-am pus ghetele în picioarele. Atunci a fost cum a fost și probabil că pulsul orei de Kangoo Jumps, nu a fost atât de puternic sau, cel mai probabil, nu m-a atins atât de tare.

Evident că, așa cum ziceam acum câteva zile, lenea mă bate mai din ce în ce mai tare, așa că toată toamna am lenevit. Însă luni, da, luni m-a lovit – cheful de mișcare. Așa că, repede, repejor, i-am scris lui Cristi că vreau o programare.

Joi, ora 18:30, pe lângă fabrica de pălării, am început zbenguiala cu un chef și o energie, cu care privindu-mă din exterior, aș fi spus că nu sunt eu. Energia o am mai tot timpul, dar cheful de mișcare lipsește. Ironic, nu? :))

50 de minute, am avut cel puțin 5 tentative să merg, să dau jos, ghetele și să plec acasă. Simțeam că nu mai pot, că nu mai vreau, că mă strânge cineva de gât și că mă trage ceva în jos. Am reușit să dau afară toate energiile negative care musteau în mine, lasând bucuria de a trăi să mă strâng tare de tot în brațe. A fost eliberator cu adevărat.

Întrebarea zile este: oare cât de mult mă ține entuziasmul? Trebuie să mă grăbesc să-mi fac un abonament – nu de alta, însă am nevoie de așa ceva.