Provocarea Tupperware
Acum ceva vreme, mai exact pe 27 mai, am participat la o întâlnire Tupperware. Cum mine au fost și alte câteva bloggerițe din oraș, lăsându-ne purtate în lumea gătitului. Adevărul este că a fost o întâlnire super interesantă, pentru că am aflat cum poți face pâine în 45 de minute, cum poți pregăti brioșe delicioase pentru musafiri sau cum o maioneză e gata în 2 secunde. Și nu exagerez.
Postam în ziua cu pricina poza de mai jos pe instagram și mă minunam de gustul delicios de pâine caldă, făcută pe loc, în fața noastră.
https://instagram.com/p/3MZ6p_GK_6/
Așa am cunoscut eu această companie și am rămas cu o impresie plăcută. Sărind de la una la alta, deși mă lăudam cândva că m-am apucat de kangoo, m-am lăsat păgubașă nu după mult timp. Mi-a fost lene, mi-a lipsit timpul și determinarea.
Cu toate acestea, simțeam uneori (uneori, fiind cuvântul de bază) să mă mișc cumva. Așa că am luat înțeleapta decizie să mă apuc de jogging. Ca orice sport pe care l-am practicat, minunea a ținut trei zile (în afară de tenis, care m-a ținut 6 ani 😀 ) consecutive, apoi s-a rărit. Nu mai era în fiecare seară, era o dată la două seri, apoi o dată pe săptămână. Ultima dată am fost la jogging săptămâna trecută.
Ce m-a determinat să alerg? Păi în primul rând, nevoia de-mi pune în mișcare oasele și mușchii, iar al doilea motiv (pe cuvânt de onoare), a fost sticla sport primită la întâlnirea de care vă povesteam mai sus. Are 750 ml și este foarte practică în orice situație. Mi-a ținut de urât în sesiune, dar m-a și încurajat când alergam. M-a așteptat de nenumărate ori în mașină, cu promisiunea că nu va strica apa – vedeți aici despre ce vorbesc. Nu am povestit despre ea încă, pentru că am așteptat să fiți voi primii care află ce pun la cale 😀
Poza e făcută cu minunatul meu telefon, așa că ignorați calitatea imaginii. Să revenim la subiect, pentru că am o provocare pentru voi:
Povestiți-mi într-un comentariu la acest articol despre cum vă împăcați cu mișcarea și cum încercați (dacă e cazul) să îi învățați pe copiii voștri să fie activi.
Am de dat 3 premii pentru cele mai sincere și simpatice comentarii, ce constau fiecare într-o sticlă sport – două pentru oameni mari și una pentru un om mare în creștere 🙂
Provocarea rămâne valabilă până în 15.07 (23:59), iar câștigătorii îi vom alege în data de 16.07.
LAST UPDATE 23:26 – m-am ținut de cuvânt și anunț câștigătorii azi, 16.07. Așadar, iată cei 3 câștigătorii cu motivația de rigoare:
1. Dorina – mi-a plăcut că a fost sinceră și că se aseamănă cu mine – are inițiativă, dar când vine vorba de pus în practică… bleeee 🙂 La tine merge sticluța pentru copii, pentru copilul din tine 😀
2. Lucian – un om hotărât, care a pus piciorul în prag (ajutat de soție, evident). Pentru tine sticla albastră. Ține-o tot așa!
3. Georgiana – mi-a plăcut felul tău de a învinge lenea. Te admir…de-aș fi și eu așa. Pot, dacă vreau. Dar vreau? 😀
Felicitări și vă mulțumesc tuturor pentru implicare!
Dorina Dănilă
Cel mai sincer comentariu: de luni o sa incep sa fac miscare. Azi e luni? E, bine, azi e prea cald, e cod portocaliu la Arad. Incepand de luni, sa nu stricam programul saptamanii.
Diana
Obișniuam când eram mai mică să fiu mult mai activă. Mergem mult pe jos (cel putin 10 km pe zi), jucam basket, inotam (vara), însă acum de abia am reusit să imi fac un abonament la sala. Si chiar si așa, am fost de maxim 10 ori.
Daaar…cred că sunt norocoasă pentru că-l am pe al meu dobe(rman) și ies des afară cu el. Astfel, cel putin jumătate de oră de mișcare o am asigurată în fiecare zi. Plus că-n zilele faine, ies cu bicicleta pentru câteva ore bune.
Teodora
Da, exact asa fac si eu cu Lexie 😀
Diana
Eun „exercițiu” grozav. Doar că temperaturile din ultima vreme mai mult te fac să cauți umbră decât să alergi prin soare și praf în padoc. 😀
bianca
Obisnuiam sa fac in fiecare zi o ora de bicicleta, asta pana sa nasc , acum nu mai apuc nici sa ma uit la bicicleta mea draga, dar are grija omulețul meu mare in creștere ( acum de 7kg )sa imi lucrez brațele daca alceva nu pot :))))
bianca
Altceva :))))
lucian
Pana acum un an nu faceam deloc miscare, sau mai bine zis mergeam de acasa pana la masina si invers. Dar sotia mea merge mult pe jos si asa ca am inceput sa merg cu ea pana la lucru (1h) si de la lucru- acasa. La inceput a fost foarte, foarte greu dar incet…incet faceam maratoane de mers pe jos prin oras. In plus, merg si pe bicicleta si am lasat masina acasa de vreo 6 luni. Acum daca nu merg doua-trei zile pe jos macar doua ore, nu mai simt deloc bine.
Georgiana
Eu şi mişcarea…o relaţie stabilă, cu mult love&hate, dar cumva am reuşit să rămânem împreună. Un compromis din partea ei, mai multe din partea mea, aşa am reuşit să menţinem ceea ce avem.
În perioada aceasta foarte aglomerată, mişcarea înseamnă pentru mine plimbări, mult mers pe jos ( indicator: durerea musculară). E o ocazia de a scoate în oraş un alt prieten, privitul clădirilor şi al copacilor. Noi trei suntem o gaşcă tare distractică.
Am în minte un alt prieten: bicicleta. El va intra în scenă ceva mai târziu, prin august/septembrie.
Adelina
Cum ma impac cu miscarea?? Cu 1 luna in urma as fi spus ca foarte bine, tinand cont de faptul ca ieseam la alergat in fiecare seara, dupa asta… nici nu am realizat ce s-a intamplat doar ca m-am trezit fara chef de alergat :)) amuzant este totusi ca mi-am cumparat adidasi, pantaloni si tot restul iar acum se pune praful pe ele, sper ca o sa reusesc sa gasesc motivatia divina pentru a reveni la acest obicei.
izabellab
Cand ies cu micutii afara…fac sport si sauna in acelasi timp. Alerg toata ziua dupa ei! Sunt plini de energie debordanta. Nu stiu cum se face, dar majoritatea timpului nu se afla in aceeasi parte a parcului. Fac jogging intre ei. Cel mai mult stau langa mezin, dar nu apuc sa ma asez pe banca sau ceva de genul acesta.
Acasa fac 2-3 km cu bicicleta magnetica (pe nivelul 3). Aproape zilnic…Cam la atat se reduce sportul pentru mine. Plimbarile si mersul pe jos se pun? Pentru mine sunt la ordinea zilei si nu constituie efort, deci nu le-am inclus. 😉