Subiectul Roșia Montană este un subiect greu. La fel ca toate cele pe care le abordăm legate de istoria românească. Nu e vorba că ea nu există, ci că nu este scrisă, majoritatea necunoscând de unde vin. De aici și acest imens gol în sufletele noastre – ne lipsește iubirea pentru țară.

Mă înclin în fața celora care au ieșit în stradă să îți strige nemulțumirea, să ceară dreptate și vreau să le ridic un semn de întrebare celor care au stat comozi acasă, comentând din umbră tot ce televiziunile transmit.

Trăim într-un mediu de dezinformare, presa scriind și vorbind doar despre subiecte care aduc banii în cont. Nu ne interesează de cel de lângă noi. Doar noi contăm. Și averile noastre. Nu avem lideri și nu avem viziune. Din simplul motiv că nu ne cunoaștem istoria ș sacrificiile făcut de cei dinaintea noastră pentru ca noi să rămânem unde suntem acum. Datoria noastră e să mergem înainte, să progresăm, să fim demni de sângele vărsați cei străbuni.

Suntem un popor credincios. Credem fără să cercetăm și luăm de bun tot ceea ce ni se dă. Dar până când? Va exista vreodată cineva care să spună stop tuturor nedreptăților și a evaziunilor?

Sunt cuvinte mari, pentru un om mic și o dragoste prea mare pentru o luptă cu morile de vânt. Însă și vântul nu bate la nesfârșit.

Susțin protestul pentru Roșia Montană!