Musai să găsesc rochia potrivită

Oare numai mie mi se întâmplă să țin minte că am scris un lucru pe care de fapt nu l-am scris, ci doar am vrut să-l scriu? Nu știu cum se face, dar mai nou mi se întâmplă destul de des și atunci mă enervez. Adelina ține mine că am scris despre asta undeva, dar nu mai știe unde. Eu nici atât. 🙁

Mbun, în capul meu eram ferm convinsă că v-am povestit cât de mult urăsc eu nunțile. Le urăsc pentru că ai mei mă târau la câte un eveniment de acest fel, în care de cele mai multe ori nu cunoșteam nici măcar mirii. Erau ceva neamuri, nu contest, dar neamuri îndepărtate, prieteni de-alor mei din tinerețe a căror copii își legau destinele etc. Nu conoșteam pe nimeni, nu mă distram, nu nimic. A, și mai sunt acele nunți unde am fost nași, adică părinții mei au fost, iar eu mă jucam de-a domnișoara de onoare. Și au fost multe nunți. Poate prea multe. Mi se zbârlește pielea când aud că cineva a fost la nuntă și mă gândesc ”Doamne, săracul…”. În fine, long story short urăsc nunțile.

Mai bine zis le uram. Acum parcă-mi schimb puțin unghiul de a privi acest gen de evenimente de când mi se mărită o prietenă. Luna mai se apropie cu pași prea rapizi, nu-mi vine să cred că deja e mijlocul lui februarie și mai am doar două luni jumate să-mi găsesc o rochie și un cavaler. Dacă pentru punctul numărul doi nu pot face nimic sau, mă rog, nu am starea să fac ceva, pentru punctul numărul unu sunt disperată de-a dreptul. Și de fapt încă nu-s în acel peak al disperării, pentru că nu mă gândesc tot timpul la asta, dar și când mă gândesc… brrr. Mă ia panica.

Am presentimentul că nunta Andreei va fi demețială, cea mai faină la care am participat vreodată. Simt asta, așa că nu pot dezamăgi din punct de vedere al ținutei. Trebuie să mai știți despre mine că urăsc să merg să caut haine. În general urăsc să merg aiurea prin magazine, fără vreun scop anume. Dar și când am un scop nu-s prea fericită, pentru că pur și simplu nu mă satisface în nici un fel ideea de shopping.

Infinitul goagăl mi-a dat câteva ponturi. Ponturi care au un preț piperat rău. Să-mi fie cu iertare, dar să dau 1.400 lei pentru o rochie care nu-i aia de mireasă, pe vremurile astea grele de studenție – nu, mersi. Cu toate acestea (pentru a vă putea face o idee, pentru urmați voi în scenă), mi-a plcăut mult de tot rochia asta de aici:

541-rochie-lunga-eleganta-albastra-dantela

Mă întreb ce ar trebui să vând sau să fac ca să-mi apară hocus-pocus prin minune rochia asta la mine acasă. Că de pus bani de o parte până atunci, n-am timp și cam am alte cheltuieli. Oare nu m-or lua de model? :))

Stai că deviez de la subiect. Dacă vă place măcar un pic de mine (șantaj sentimental), vă rog să mă ajutați să-mi găsesc rochia pentru nunta Andreei. E musai să găsesc rochia potrivită, la un preț accesibil. Mai văzusem eu una pe facebook, dar nu am salvat sursa, doar poza. Și prețul – costă vreo 2.800 lei 🙁

rochie de nuntă

Sunt mai mult decât deschisă la sugestii de magazine online și offline (de preferință în Timișoara), la croitorese dibace care ar putea face ceva pe gustul și mărimea mea. Fie-vă milă de o biată domnișoară de onoare cu blog, dar fără rochie. 😀