Poate că ar trebui să mă opresc aici

Poate că în ultimul timp am deviat de la lucrurile care aparent sunt importante. Cu siguranţă nu am peste ceea ce sunt sau peste ceea ce vreau să devin. Poate că naivitatea din mine a dispărut. O simt că ea există atâta timp cât mai cred în sinceritate, în bunătatea, în prietenie şi în dragoste.

Ori poate că mi-e greu să ţin pasul cu realitatea.

Universul meu se bazează pe cu totul alte principii.

Poate că principiile sunt doar reguli pe care ni le impunem, pentru că ne e frică să descoperim ce putem cu adevărat, de ceea ce suntem capabili. Sau poate că am refuzat să mai comunic cu oamenii din jurul meu, de teamă să nu-i încarc cu sentimentele şi gândurile mele prea complicate.


… o escapadă acolo unde mă duce inima ar fi bine-venită. Poate că nu are unde să mă ducă inima decât acasă.
… am ales greşit, dar asta nu mă împiedică să merg mai departe.
… sunt nehotărâtă, dar mereu voi găsi o cale, chiar dacă ea nu este cea mai bună întotdeauna.
… am încercat mult prea mult să mă lupt cu ceea ce sunt, iar acum mă las dusă de val.
… scânteia s-a stins, dar nu se ştie când se poate reaprinde.
… m-au durut toate vorbele urâte şi toate privirile care mă atacau sau poate nici nu le-am remarcat.
… am ştiut să profit de șansa care mi s-a dat la un anumit moment.
…  nu e evident, dar cu siguranţă duc lipsa de ceva – şi nu e vorba de raţiune.
…  apa e prea rece pentru mine, dar trebuie să mă adaptez.

… ar trebui să mă opresc aici.