Ieşind pe balcon şi inspirând aerul rece şi tăios al serii, remarc că a venit iarna. Chiar dacă încă fulgii nu-şi fac de cap, frigul nu s-a lăsat prea mult aşteptat. Mă cuprinde şi mă face să tremur.

Un sentiment ciudat mă străfulgeră. Simt că Moşul se strecoară prin spatele meu, glonţ către cizmuliţele mele murdare, pentru că anul acesta nu le-am pregătit.

Şi totuşi, Moşul nu s-a supărat, ci mi-a lăsat un băţ cu clopoţei şi două tablete de ciocolată. Înainte să plece mi-a lăsat şi un bileţel pe care scria să-mi pun o dorinţă, pentru următorul Moş. Ar fi atâtea lucruri de care aş avea nevoie, însă nu şitu ce să-mi doresc…

E o problemă pe care o întâlnim des în zilele noastre. Datorită haosului ce domneşte în mintea noastră, în sufletul nostru, în stilul nostru de viaţă. Ne repezim să nu ratăm nimic, ne zbatem să fim primii, ne lovim unii pe alţii pentru a înainta şi uităm de ceea ce e cu adevrăt important – uităm de noi şi de tot ce înseamnă sinceritate, naivitate, înţelepciune, iubire…

Visul de iarnă este să fiu din nou copil

Da, viaţa e acum ori niciodată, însă uneori avem nevoie să luăm o pauză de la realitate şi să ne lăsăm purtaţi de drumul inimii şi al sentimentelor curate, iar de Sărbători este momentul ideal, pentru că în ciuda tuturor contestaţiilor, există un spirit ca ne face să fim mai buni, mai înţelegători, mai ascultători şi mai speciali decât suntem noi obişnuiţi să fim cu noi înşine şi cu cei din jur.

Am uitat să mai fim copii… am uitat visul de iarnă

Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.