Pentru că iubim – povești de dragoste

Am auzit de sute de ori clișeul ”dragostea e oarbă”. Niciodată până acum nu m-am întrebat care dragoste sparge acest clișeu. Mare mi-a fost mirarea când am constat că dragostea este pe bune oarbă, însă iubirea poate vedea dincolo de aparențe.

Atunci când un om iubește ajunge la un fel de armonie de neînțeles cu cel de lângă el. Citindu-i fiecare gând, observându-i fiecare gest și știind ceea ce persoana iubită își dorește. Îi cunoaște defectele și i le acceptă. Pentru că fără acele defecte nu ar mai fi iubirea care-l face atât de fericit.

Uneori ne îndrăgostim de persoanele nepotrivite, uneori este greu să acceptăm că pur și simplu nu este dragoste, ci doar o obsesie dintr-o dorință arzătoare de a oferi protecție și de a primi în schimb mii de clipe colorate și pline de lumină.

Uneori trăim povești de dragoste care pot dura o viață, care sunt precum un carusel – cu urcușuri grele și pante abrupte, cu lacrimi, frică, dar și nenumărate momente de libertate.

Uneori iubim pe cineva așa de tare, încă iubirea noastră îl poate omorî sau poate să-l facă să dispară din viața noastră. Nu de teamă, ci pentru că aceea persoană pe care o iubim infinit de mult, este menită a ne da o lecție importantă. O lecție despre viață, despre oameni, despre iubire sau poate chiar despre ceea ce înseamnă să fii un om.

Uneori iubim și ne temem de ziua de mâine.

Știm că ducem în spate o piatră grea pe care am vrea să o lepădăm. Altfel știm că ne va sufoca. Însă nu ne temem de aceea piatră, ci că vom răni persoana aceea pe care o iubim. Iar ea nu merită pur și simplu să sufere. Este un mister total pentru mine plăcerea oamenilor de a iubi pe cineva și de a-l răni în același timp.

Răspunsul este simplu: iubim pentru că iubim. Și fiecare iubire – oricum ar fi ea – ne aduce cu un pas mai aproape de ceea ce suntem noi cu adevărat.

Suntem o complexitate de emoții controlate de hormoni zburdalnici. Un trunchi cerebral complex pentru a se înțelege pe sine. Ăsta este adevărul. Noi nu ne înțelegem pe noi întrutotul din punct de vedere medical, iar când vine vorba de suflet, suntem înzecit și mai neștiutori.

Eu zic că iubim cu inima, el zice că iubim cu creierul. Și într-un fel are dreptate.