Aleg să merg la vot

Merg la vot din motive mărețe pentru mine, mai puțin mărețe pentru alții. Nu îmi permit să mă compar cu cei care vor să schimbe lumea. Ar fi o nebunie să cred că mă pot bate direct cu ei, cu cei care fac lucrurile să meargă strâmb și pe o cale mai puțin rațională. Iau totuși arma în mână, ștampila, și îmi fac datoria.

Nu aparțin nici unei grupări politice și de multe ori mă depășesc subiectele, oamenii și sistemul. Totuși, sunt deja 3 ani de când am drept de vot. Nu am ratat nici măcar o ocazie de a mă prezenta la urne. Buletinul mi-e martor. Nu știu dacă alegerile făcute au fost bune sau mai puțin bune, știu însă că votul meu a contat. Dau cinci motive pentru care astăzi merg la vot.

Aleg să merg la vot pentru că așa am fost învățată de mică.

Părinții mei au votat și votează de fiecare dată. M-au luat cu ei la secție, iar eu îi așteptam afară întrebându-mă mereu cum arată interiorul cabinei. Mă lăsau să dau drumul buletinului de vot în urnă, iar dorința de a pune eu ștampila creștea de la o votare la alta. Cu lejeritate spun că votul este o tradiție în familie.

Iată că am ajuns la vârsta la care responsabilitatea cade și pe umerii mei. Am șansa să merg să pun ștampila pe buletin și o fac cu același entuziasm cu care îmi așteptam părinții să mă lase să le mânuiesc cu grijă alegerea care avea să ajungă în acea cutie mare.

Merg la vot pentru străbunicii mei care au murit pe front.

Îmi sunt cunoscuți doar din povești. Știu că ambii au murit pentru țară, însă urmele lor le-am pierdut demult. Sânge din sângele meu și-a dat viața pentru libertatea mea, chiar dacă ce a urmat după a adus mai mult decât necaz.

Nu stau astăzi acasă nici pentru cel care s-a întors din război, pentru moșul Moisie. L-am cunoscut, mă punea mereu să-i dansez în vârful mesei sau să-i cânt și îmi dădea 10 lei sau bomboane. Privirea lui caldă, ochii albaștri și mânile obosite de truda vieții îmi sunt bine întipărite în memorie.

Votez pentru libertatea de a călători, a scrie și de a citi.

Nu-mi pot imagina viața fără cărțile care mi-au deschis mintea și sufletul. Existența mea ar fi net mai goală fără personajele de la care am învățat curajul, iubire și onoarea. Îmi vine foarte greu să mă pun în locul Teodorei care n-ar fi avut libertatea de a scrie și de a-și spune părerea liber, fără constrângeri. Nu pot concepe viața fără călătorii și fără bucuria pe care mi-a adus-o fiecare persoană pe care am cunoscut-o în urma acestora.

Merg la vot pentru părinții și prietenii mei.

Deși fiecare are drumul său în viață, iar unele drumuri merg paralel o bună bucată de timp, există unele rupturi abrupte. Oamenii pleacă să caute o viață mai bună. Am pierdut trei prieteni care au plecat peste mări și țări pentru un trai decent și o lume mai civilizată. Sunt aproape sigură că vor urma încă o parte din ei și aș face orice să nu se întâmple.

Mă doare sufletul pentru fiecare om din viața mea care plânge după cei dragi. Zeci de părinți sunt plecați la muncă în străinătate, zeci de suflete au rămas acasă la vârste fragede ducând pe umeri greutatea unor probleme pe care nu le merită. Sunt un caz fericit. În familia mea nu s-a produs o astfel de ruptură, dar simt tristețea celor din jur și nu pot rămâne indiferentă.

Nu în ultimul rând, merg la vot pentru mine.

Merg pentru viitorul meu. Mă împinge recunoștința pentru lucrurile pe care le am și pe care mi le doresc. Nu vreau să aleg să plec din țară, nici să fiu nevoită să mă împart între două locuri de muncă. Votez cu speranța că noua clasă politică își va dori același lucru pentru mine. Aleg să votez și, cu toată naivitatea mea, să cred că lucrurile vor fi așa cum ar fi necesar să fie.

Tu de ce mergi la vot?