Memoriile unei gheișe

Autor: Arthur Golden
Anul primei publicări: 1997
Naționalitate: americană
Număr de pagini: 434
Nota mea: 5/5

Deși am citit despre această carte că de fapt este un fel de telenovelă japoneză și că scriitura nu este prea elevată, vreau să vă mărturisesc că Memoriile unei gheișe a intrat cu ușurință în ”top 10” din lista mea de cărți preferate. Nu aș putea spune cu certitudine pe ce loc, însă o recomand din tot sufletul.

Eu am citit-o în engleză și spun cu mâna pe inimă că se citește ușor pentru un cunoscător al limbii de nivelul B1. Sunt și unele cuvinte ”mai dificile”, însă pentru acestea există dicționar. Este prima carte pe care o citesc integral în engleză și care depășește 400 de pagini. Așadar, sunt mândră 😀 .

Mi-a luat mai bine o lună să o citesc din simplul motiv că nu am avut timp. Știu, puteam să-mi fac mai mult timp, însă uneori nici să vrei nu poți. În fine.

Povestea m-a captat încă din primele pagini pentru că personajul principal Chiyo, mai târziu frumoasa Sayuri, este conturat încă din frageda copilăriei. O fată săracă, dintr-un sat sărac, cu o mamă bolnavă, o soră mai mare și un tată pescar care-și va vinde fetele acestui domn Tanaka care le va duce în cel mai prosper district al gheișelor – Gion. Acolo va fi crescută și pregătită pentru a deveni o gheișă de succes. Să ne înțelegem că firul narativ este mult mai ”creț” decât v-a povestit eu, însă nu vreau să vă stric plăcerea de a o citi.

Arthur Golden surprinde viața fetelor care sunt ”pregătite pentru bărbații japonezi cu bani” într-un stil simplist, dar profund după părerea mea. Nu cred că trebuie să privim această carte ca pe o simplă relatare fizică, aș merge spre a o descrie ca pe o carte despre suflet. Pentru că, fiind povestită la persoana întâi din perspectiva unei femei (mă miră cât de bine a făcut-o un bărbat), povestea surprinde mai mult trăirile interioare ale personajului principal.

Cel mai mult m-a sensibilizat sentimentele lui Sayuri față de acel bărbat pe care-l va întâlni într-un moment de răscruce al vieții ei și care o va proteja de fapt întreaga ei viață. În același timp, nu pot să trec cu vederea faptul că acest roman poate fi considerat drept un document foarte important despre tradițiile japoneze. Poate că japonezii nu sunt de acord, poate că Golden nu a aprofundat suficient din punctul lor de vedere, însă pe mine m-a făcut să fiu curioasă și să caut cărți care vorbesc despre acest popor pe care eu îl admir.

În afară de viața cotidiană a unei gheișe sunt surprinse numeroase obiceiuri din cadrul diverselor ceremonii, descrieri ale dansurilor practicate, ale instrumentelor și chiar ale costumelor lor: kimono-urile.

memoriile unei gheise zgomotul gandului

Acest roman mi-a consolidat cumva încrederea în mine, în faptul că sunt femeie. E ciudat că spun acest lucru, însă sunt anumite scene, în care Sayuri învață anumite ”trucuri” feminine pentru a cuceri un bărbat. Prima care-mi vine în mine este cea în care Sayuri privește într-un fel anume un tânăr care trecea pe stradă, iar acesta, fermecat de frumusețea pe care o emana, cade. Pur și simplu. Cum ar fi să punem în aplicare această tehnică? 😀

Mi-a plăcut foarte mult următorul citat:

[su_quote]I never seek to defeat the man I am fighting,” he explained. “I seek to defeat his confidence. A mind troubled by doubt cannot focus on the course to victory. Two men are equals-true equals-only when they both have equal confidence.[/su_quote]

Citatul e cumva o motivație pe care fiecare dintre noi o poate aplica în momentul în care duce o ”luptă”. Să cauți să învingi încrederea adversarului tău este probabil mult mai util și mai ”șmecher”. Nu știu dacă neapărat etic, dar mai simplu.

De asemenea, mi-am notat și următoarele:

[su_quote]I don’t think any of us can speak frankly about pain until we are no longer enduring it.[/su_quote]

[su_quote]Sometimes we get through adversity only by imagining what the world might be like if our dreams should ever come true.[/su_quote]

[su_quote]But now I know that our world is no more permanent than a wave rising on the ocean.[/su_quote]

Dacă veți lectura cartea sunt curioasă cum o veți vedea pe Sayuri. Eu am văzut-o ca pe o femeie puternică, nu ca pe o curvă de doi bani – da, am citit și astfel de afirmații, ca pe o adevărată învingătoare și nu faptul că era frumoasă a făcut-o puternică, pentru că dacă privim așa și Hatsumomo era frumoasă, dar cu un caracter slab, ci faptul că era puternică i-a oferit acea aură de frumusețe.

Mi se face pielea de găină. Tomata a scris un review mult mai detaliat și mai documentat decât am făcut-o eu. Îl puteți citi aici. Eu v-am povestit impresiile pe care le-a lăsat cartea asupra mea. 😀

Sunt curioasă, vouă ce impresie v-a lăsat povestea? 🙂